„Monarhia salvează România!”

images 1Ciudat popor mai suntem. Ca şi cum asta ne mai lipsea, de vreo lună încoace am devenit, în masă, regalişti. Mai precis, după moartea defunctului deja rege Mihai a apărut o nouă modă, un „trend” cum ar spune proaspăta intelectualitate progresist- occidentală, să iubeşti regalitatea. Să fii monarhist!

Brusc, odată cu aterizarea pe pământ românesc a sicriului care ar fi trebuit să conţină (ori poate chiar a avut în el) rămăşiţele fostului suveran, am început să-i descoperim  decedatului înalte merite şi să-i uităm (sau să-i trecem sub pioasă tăcere) nenumăratele sale păcate.

Eşti, azi, persoană publică şi nu ridici privirea la cer, împreunând cu evlavie mâinile la pronunţarea cuvântului „rege” ori „monarhie”, te-ai ars! Dacă te afli într-un platou de televiziune, moderatorul te va privi dezaprobator şi nu vei mai căpăta cuvântul până la terminarea emisiunii. Dacă eşti la microfonul parlamentului, sute de alţi aleşi ai neamului te vor huidui, tropăind din scumpele lor încălţări. De te afli la o tribună ridicată în stradă, ca la un semn, veşnicii noştri prezenţi protestatari vor striga cu îndârjire:”Jos comunismul” şi, repetat, până spre seară, întreaga urbe va vibra de vuietul scandării: „Re-ge-le Mihai!”

Dacă eşti doar un oarecare şi la întrebarea colegului X :„Ai fost, mă, la înmormântarea regelui?” spui că ai avut altă treabă, ori că tocmai ţi-a murit şi ţie soacra, ai devenit  dintr-o dată  dubios. Şeful îţi va vorbi cu spatele, colegele care mai zâmbeau la glumele tale vor deveni serioase, chiar triste, iar speranţele tale de avansare se vor transforma în iluzii.

Care să fie cauza acestei neaşteptate metamorfoze regaliste? Speranţa că în epoca regilor şi regatelor de mucava o monarhie românească cu rădăcini saxone sau alemane ne-ar aduce izbăvirea? Credinţa că într-o monarhie constituţională politicienii români vor deveni din lupi mioare?  Nădejdea că urmaşii regelui, pierduţi acum prin lumea largă, fără să fi trăit o secundă pe pământ românesc, fără să cunoască nici cum se spune „bună ziua” pe limba noastră, ne-ar iubi mai mult decât un preşedinte de stat şi, îmbuibaţi deja, nu vor râvni niciodată la bunurile noastre lumeşti? Încrederea că rudele mai apropiate sau mai depărtate ale foştilor monarhi ai României, acum scăpătate şi fără nicio influenţă în lumea modernă (le-am văzut pe viu, în toată splendoarea lor, la înmormântare!), vor pune umărul la propăşirea acestui popor,  pe degeaba, doar din dragoste de români?

Hai să fim serioşi!

Mă uit la mulţimea de rostitori cu gura plină a cuvântului „Majestatea sa”, la aceia care solicită, încărcaţi de evlavie, santificarea fostului rege Mihai, şi mă întreb ca mulţi alţi români aflaţi cu picioarele pe pământ: Ce-i mână pe ei în luptă? Ce resorturi nevăzute alimentează elanul lor? Care şi unde sunt adevăratele interese?

Este greu de crezut că, aşa, dintr-o adâncă pornire interioară, cohorte de analişti politici, ziarişti, oameni de televiziune, zeci  de formatori de opinie, alte sute şi sute de politicieni din partide care nu au nimic comun cu  regalitatea, s-au trezit dis-de-dimineaţă MONARHIŞTI.

Să-i întrebăm care-i secretul. Poate ne spun şi nouă şpilul, unde-i câştigul. Pentru că, ştiindu-i pe mulţi dintre ei, mă îndoiesc că doar sufletul lor de român, iubirea de ţară şi înaltele lor aspiraţii interioare i-au transformat peste noapte în monarhişti practicanţi.

Poate am vrea şi noi, ăştialalţi, ca aflând adevăratele motive , în mod la fel de sincer şi onest, la fel de spontan, cuprinşi de aceeaşi revelaţie de sorginte divină, să  proslăvim  faptele de vitejie ale lui Carol sau Mihai, regi ai acestui sfânt pământ; să lăudăm meritele adânc româneşti ale reginei Ana (alias Pricipesa  Ana de Bourbon-Parma sau, pe numele său de botez, Anne Antoinette Françoise Charlotte Zita Marguerite); să ridicăm în slăvi eforturile pentru propăşirea ţării ale ASR (Alteţa Sa Regală) Principesei Moştenitoare Margareta a României (acum Custode al Coroanei României), ale ASR Principesei Elena a României, ale ASR Principesei Sofia a României, ale ARS Principesei Maria a României şi ale, desigur, Irinei Walker, tot fiică legitimă, dar exclusă din Casa Regală în 2013 după un scandal de proporţii în SUA;

Odată porniţi pe drumul acesta, vom descoperi precis, pitite pe undeva, şi înaltele meritele pentru ţară ale Prinţului Paul al României împreună cu atât de suava Prinţesă Lia, şi străduinţele de a deveni un adevărat român ale lui Nicholas Michael de Roumanie Medforth-Mills  (nepot cunoscut de noi ca Principele Nicolae al României) alături de buna sa soră Elisabeta-Karina de Roumanie Medforth-Mills, şi virtuţile de aparţinător al spaţiului mioritic descoperite la neamţul Dieter Stanzeleit (autointitulatul fiu al regelui Mihai), şi contribuţia inestimabilă pentru progresul României adusă de francezul Jean Francois Caracci (alias Jean Francois al Greciei), alt fiu poaspăt descoperit. Perseverând pe această cale, în mod sigur, am mai găsi, adânc ascunse de către inconştienţii antimonarhişti, beneficiile aduse acestei ţări de mulţi alţii, rude de a zecea spiţă, fii sau fiice, încă neştiuţi dar abia aşteptând să răsară ca ciupercile după ploaie pe  pământul fertil al primitoarei şi naivei Românii.

După cum spuneam, ciudat popor mai suntem. Confruntaţi cu neajunsuri ce par de ne depăşit, am găsit întotdeauna, din porniri interioare sau din împinsături externe, o cale spre a ne fi şi mai rău. Ce ne mai rămâne de făcut?

Simplu. Entuziaşti şi luaţi de val să admitem frenezia:  “Monarhia salvează România!”

 

P.S.  Prin cele scrise mai sus nu exclud legimitatea de a se declara monarhişti a acelora care au avut de câştigat în timpul regalităţii. Şi nici a acelora pe care, în mod absolut firesc, familia i-a educat  în acest spirit şi iubesc sincer ceea ce a reprezentat monarhia Hohenzollern-Sigmaringen pentru România.

Dar, ceea ce se întâmplă azi, adică pericolul de a fi ţintuit la stâlpul infamiei dacă nu ai simţăminte pro monarhice ori  încercarea disperată de sanctificare a regelui Mihai, depăşesc cu mult firescul şi prea seamănă a lucrătură politică. De aici şi scrierea, aproape pamflet, de mai sus.

Rating 4.50 out of 5
[?]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*