Iluzia

646x404Îmi vine să cred că ne-am cam scrântit. Aproape zilnic au loc demonstraţii în stradă. Nu contează că este lumină sau întuneric, sărbătoare ori zi de lucru, frig sau cald. Suntem acolo, aproape toţi. Ne cheamă agitatorii profesionişti, provocatorii, protestatarii de profesie, reprezentanţi ai unor partide aflate la putere, opoziţia politică în deplinătatea ei, sindicatele, asociaţii profesionale de diferite categorii, asociaţii ale pensionarilor. Sunt mulţi, chemătorii. Incredibil de mulţi. Şi, toţi par a fi bântuiţi de un singur îndemn: Hai în stradă!

Drept urmare, zi după zi, zeci, uneori sute, alteori mii sau zeci de mii de oameni, ne adunăm ca hipnotizaţi, ocupând caldarâmul. Suntem prezenţi acolo pe arşiţă, pe viscol, pe ploaie. Parcă am fi în transă. Prinşi în vâltoare, agităm placarde pregătite din timp de persoane sau asociaţii pe care nu le ştim. Luaţi de val, nu suntem preocupaţi de adevăratul scop al acelora ce au fabricat placardele. Nu ne punem întrebări nici despre motivele pentru care anonimi aparent săraci achită cu largheţe costurile evenimentului stradal (organizarea, chemările de pe internet, SMS-urile, elaborarea şi selectarea lozincilor, steagurile, imprimarea placardelor,  tonele de cartoane, hârtia, consumabilele pentru imprimante,vopselele, pensulele, beţele, cazarea la hotel a celor din provincie etc. nu sunt nicăieri pomană!). Tot în stradă, înghiţiţi de mulţime, strigăm în cor până răguşim lozinci gândite de nu se ştie cine. Nici despre lozinci nu ştim cum au fost ele selectate şi în care scop. Urmăm, tocindu-ne pingelele pantofilor cumpăraţi din banii noştri puţini, traseele întortocheate stabilite de dirijori necunoscuţi, fiind convinşi în inconştientul nostru că doar noi suntem aceia care am fixat ţintele ce trebuiesc „atacate”. Ascultăm şi executăm docil comenzile unor purtători de portavoce apăruţi parcă de niciunde dar perptuu existenţi în stradă. Îndurăm ploaia si frigul, ore după ore, neglijându-ne familia ori certându-ne cu vechi prieteni, în numele unor principii ce ni s-au prezentat ca fiind sublime de către personaje ascunse în spatele unor pseudonime rătăcitoare pe site-uri de socializare. Răspundem cu entuziasm la îndemnul unor anonimi care acolo, pe internet, par  a gândi exact ca noi. Şi, convinşi că efortul nostru este util şi ajută întronării în ţară a unor principii nobile, ne descărcăm pe caldarâm, uneori în mod brutal, nemulţumirile personale adunate de ani.

Încet dar sigur, în timp, conformându-se până la literă unor cunoscute studii profesioniste privitoare la manipularea maselor, s-a lucrat pentru a se împământeni sentimentul că ieşirea în piaţă a mea, a dumneata, a vulgului, a omului de rând, a „prostimii”, ar fi capabilă să schimbe guverne, să dărâme regimuri politice, să aducă justiţia, dreptatea mult aşteptată şi binele pentru popor. Acest sentiment este exploatat azi la maximum. Şi, lucrătura pare a avea succes. Nu cred să fi existat în ultimul secol, în România, vreun an care să fi cunoscut atâtea ieşiri în stradă ale populaţiei ca anul 2017.

Ce poate fi mai edificator decât că, de aproape 30 de ani, nouă, românilor, ni se induce ideea că prezenţa în stradă a miilor de oameni răzvrătiţi, în acel decembrie 1989, ar fi reprezentat adevărata cauză a prăbuşirii comunismului şi a schimbării destinului României. Unii naivi, alţii interesaţi sau poate doar creduli, se mândresc şi acum cu participarea la acea răzmeriţă. Ei mai au şi azi convingerea că datorită lozincilor strigate de ei, a agitării steagurilor găurite, a riscurilor asumate în mărşăluirea printre gloanţe, a împuşcaţilor acelor zile, a căzut regimul comunist.

Este doar o iluzie. O cumplită iluzie!

O iluzie, fiindcă niciodată, dar niciodată, în decursul îndelungii istorii a omenirii, o demonstraţie stradală, oricât de violentă ori de numeroasă ar fi fost ea, nu a schimbat ceva esenţial în viaţa vreunui popor.

De ce? Simplu. Nicăieri în lume o ţară nu s-a condus şi nu a fost guvernată din stradă. Nu mulţimile dezlănţuite dictează textele legislaţiei naţionale. Nu prin votul celor agitaţi din pieţe se adoptă  legile ţării. Nu demonstranţii în marş numesc sau destituie la portavoce preşedinţi de ţară, premieri sau miniştri. Niciunde pe acest Pământ  nu sunt băgaţi în puşcării hoţi ai avuţiei ţării (hoţi care există pretutindeni) doar pentru că  numele lor a fost scris pe o placardă răsucită în vânt de protestatarii nervoşi din faţa tribunalului. Mulţimea este doar folosită.

Întotdeauna, dar întotdeanuna, în spatele agitaţiei de pe caldarâm s-au aflat puternice prezenţe invizibile, minţi diabolice – adevăraţii organizatori. În umbra mişcărilor din stradă au existat  mereu forţe interne, externe sau ambele, reunite. S-au aflat banii, interesele! Au fost prezenţi, nevăzuţi şi nenumiţi, importanţi factori de presiune politică, economică sau militară care, pentru a dărâma guverne neconvenabile politicii lor ori pentru a schimba orânduiri potrivnice intereselor lor pe termen lung sau scurt, au elaborat în ani de zile planuri minuţioase, extrem de costisitore. Planuri prin care au manipulat mulţimile în interes propriu.

Acolo, în acele planuri, erau înscrişi ca subiecţi de manevră necesari şi agitarea maselor de oameni, şi demonstraţiile, şi ieşirile în pieţe, şi agitarea placardelor , şi fluturarea unor anumite drapelele, şi lozincile, şi jocurile cu luminiţe, şi marşurile, şi atacarea forţelor de ordine, şi ocuparea instituţiilor fundamentale ale statului. Acolo, în acele planuri ascunse, toate acestea erau stabilite riguros, pe zile, pe ore, cu obiective stricte şi cu consecinţe previzibile. Era acolo, da,  şi  imensa iluzie pregătită special pentru  a fi „livrată” masei de manevră, poporului neştiutor: „Tu eşti cel care hotărăşti! „

Ei, mânuitorii din umbră cunosc desigur şi folosesc adevărurile descoperite de cel mai cunoscut savant specializat în psihologia maselor, de Gustave le Bon:In primul rând, în mulţime individul capătă, doar din pricina numărului, sentimentul unei forţe invincibile, permiţându-i să cedeze instictelor, pe care, singur, le-ar reprima” „Masele nu cunosc decât sentimente simple si radicale, opiniile, ideile si convingerile ce le sunt sugerate fiind acceptate sau respinse în bloc, drept adevăruri absolute sau erori nu mai puţin absolute.”

Suntem oameni. Şi, după cum se vede, oamenii iubesc iluzia că împreună sunt puternici, că nimic nu li se poate împotrivi, că sunt invincibili, că fiind laolaltă nu pot greşi, că dreptatea este numai de partea mulţimii. Doar că, odată absorbit de mulţime, individul (fie că-s eu sau tu) dispare ca entitate separată. Cu el, ne spune acelaşi G le Bon şi viaţa o confirmă, se volatilizează şi personalitatea sa, voinţa, sa. “Individul din cadrul unei mulțimi nu mai este el însuși, ci un automat pe care propria sa voință nu-l mai poate dirija;  în momentul în care face parte dintr-o mulțime, un individ, chiar dacă este o persoană foarte cultivată, își pierde capacitatea de a judeca critic și se comportă în mod afectiv, având chiar manifestări primitive și barbare; în consecință, judecățile morale ale unei mase sunt independente de originea sau intelectul indivizilor care le compun” Absorbit de mulţime, experienţa de viaţă, cunoştiinţele acumulate, logica simplă care îl călăuziseră pe individ în viaţa sa de zi cu zi, se risipesc fără de urmă. Ce-i rămâne?

Rămâne ceea ce nouă, anonimi ai mulţimii, ne place să trăim din plin. Rămâne ceea ce, efemer şi amăgitor, ne devine hrană: ILUZIA!

Puteţi fi siguri. Cei care trebuie cunosc dependenţa omenească de această plăcere şi o exploatează. În interesul lor. Doar al lor!

Amăgiţi atât amar de ani, azi ar fi timpul să-o pricepem.

P.S. Dacă socotiţi că mai sus am bătut câmpii (şi este dreptul dv s-o credeţi) puteţi citi ceea ce anticipam în februarie, la începutul acestui an de proteste, şi să comparaţi cu ceea ce s-a întâmplat apoi cu ţara:  http://teopal.ro/index.php/2017/02/06/politicieni-nu-mai-folositi-demonstratia-stradala-ca-pe-o-jucarie-inofensiva-este-extrem-de-periculos-va-jucati-cu-viitorul-acestui-popor/

 

 

 

 

Rating 4.00 out of 5
[?]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*