Daţi-o dracu’de Armată, domnilor politicieni! Desfiinţaţi-o!

images 1A intrat deja în rutină. Periodic, armata română, rămasă acum doar o umbră, ocupă postul de inamic public nr.1al întregii societăţi civile şi mai puţin civile. Motivul pare neclar. Se ridică armata prea sus în cota de încredere a populaţiei? Trebuie distrusă definitiv credibilitatea de care oştirea ţării încă se mai bucură? Este nevoie ca tinerii, cei care la o adică ar trebui să ia arma în mână şi să apere ţara, să urască şi mai mult această instituţie fundamentală a statului? Se fură până se ajunge la fundul sacului şi atunci tâlharii, aleşii noştiri, se bucură la bruma de bani ce se mai alocă apărării? Sunt alte interese, mai presus de înţelegerea pulimii, pentru care România trebuie să rămână fără protecţia propriei armate? Îi încurcă, Armata română, prea tare pe politicieni, stăpânii noştri de azi şi de mâine? N-o să mai fie niciodată război? Dumnezeu ştie!

Cert este că după ce, prin decizii politice, fără explicaţii logice, vreo 250.000 de militari activi fuseseră obligaţi să-şi părăsească meseria şi să plece încotro vedeau cu ochii, după ce prin aceleaşi decizii politice cazărmile rămase goale fuseseră vândute pe nimic samsarilor imobiliari, după ce din iniţiative politice se distrusese în ritm alert şi programat întreaga industrie de apărare, pe timpul băsescului şi a bocului, tot din raţiuni politice, militarii se transformaseră, brusc, din apărătorii cu arma în mână a patriei, în niste troglodiţi. Moş Teacă însuşi se ridicase din mormânt şi se instalase comod în dealul Spirii. Profitorii, sugătorii din sângele săracului (cum îi numise pe militari un influient politician) îşi puseseră cu toţii epoleţi. Banii munciţi ai ţării se rostogoleau, în valuri de ţunami, direct spre imensele solde soldăţeşti iar pensiile militare, devenite nesimţite peste noapte, secătuiau buzunarele tuturor celorlalţi pensionari şi nepensionari ai naţiunii.

În etapa imediat următoare, într-un exces de patriotism proletar, Curtea Constituţională a României decretează (Decizia 871/2010)  că militarii nu au drept de pensie! Pensia militară de stat nu există, ne spune forul constituţional suprem. Ceea ce primeşte militarul după o viaţă de muncă este, citez: UN SUPLIMENT, CARE NU SE SUBSUMEAZĂ DREPTULUI CONSTITUŢIONAL LA PENSIE!”.    Un supliment pe care guvernul îl poate acorda militarului devenit rezervist numai dacă el, statul, are bani suficienţi iar cuantului suplimentului este atât de mare pe cât de bogat este dumnealui, statul, la un moment dat. El, adică acel supliment, poate fi mărit sau micşorat în funcţie de posibilităţile punctuale ale statului, sau chiar desfiinţat (dacă nu vă vine să credeţi, citiţi: http://teopal.ro/index.php/2010/08/24/pensiile-militare-de-statun-suplimentcare-nu-se-subsumeaza-dreptului-constitutional-la-pensie/).  De-ar fi să enunţ numai titlurile măsurilor prin care în ultimii şapte ani militarii activi şi în rezervă au fost umiliţi în faţa tuturor cetăţenilor, ar trebui să scriu un roman. Căutând, doar pe acest blog veţi găsi cel puţin o sută de articole pe această temă.

Aflaţi în faţa unor noi alegeri, politicienii şi-au recunoscut cu timpul parte din vină, au îndreptat pe ici pe colo şi au promis că respectul faţă de Armată va fi plasat pe locul său firesc. Lucrurile păreau, deci, să se mai liniştească.

Dar, politica românească şi politicianul român sunt îmbibate cu tone de imprevizibil. Când credeam că focul s-a stins, doamna Olguţa vine la televizor cu un bidon de terebentină ascuns în larga-i poşetă de ministru şi… scapără chibritul. La oră de maximă audienţă, se pune pe înşirat o grămadă imensă de minciuni despre militari şi despre pensiile lor. Printre alte nenumărate inepţii, ca să fie mai convingătoare, domnia sa afişează câteva pensii de magistraţi şi spune, senin, că sunt pensiile militarilor. Mai înşiră alte câteva pensii cu valori incredibile aparţinând SRI-ştilor şi declară, tot senin, că sunt ale militarilor (doar şi SRI-ul este militarizat şi el, nu-i aşa?…) Fără să obosească, mai adaugă vreo zece pensii mari unor poliţişti şi zice, cu aceeaşi seninătate dezarmantă că-s tot ale militarilor deşi, prin lege, poliţiştii nu mai sunt de mult militari! Pare de necrezut dar, în întreaga pledoarie care ar fi trebuit să demonstreze cât de mari sunt pensiile militare, NU a fost afişată nici măcar o singură pensie de militar. Iar concluzia (incalificabilă!!!) a politicianului cu fustă a fost că nemernicii de pensionari militari şi-au tras pensii imense, mai mari decât salariile activilor, furând din banii ce s-ar fi cuvenit soldaţilor profesionişti, soldaţi plătiţi azi la nivelul măturătorilor de stradă din acest motiv. Şi, ne-a mai spus doamna supărată pe hoţii de militari, că, dacă s-ar mai merge în ritmul acesta (care ritm, doamnă?), pensiile militare s-ar dubla, ba chiar tripla, ajungându-se uşor ca un pensionar militar să ia, lunar, şase sute de milioane de lei vechi. Sporindu-ne uluirea, madam se destăinuie că deşi ea, în persoană, ar fi putut să fie mai rea şi ar fi trebuit să taie cu satârul toate pensiile militare,  să dea de pământ fără milă cu impuţiţii de pensionari militari, datorită bunătatăţii sale (congenitale, bănuiesc) , va plafona toate pensiile militare de stat. Întrebată la un moment dat dacă despre această stare de fapt a stat de vorbă şi cu militarii, furioasa ministresă a răspuns ferm, încruntată: NU!

De aici şi până la o infernală sarabandă mediatică a celor care urăsc armata şi militarul nu a mai fost decât un pas. Sute de ore de dezbateri, în principalele posturi de radio şi televiziune sunt consacrate înjurăturii militarilor şi intensificării stupefacţiei publice că aceşti monştri cu epoleţi mai trăiesc printre noi, respirându-ne aerul. O liotă de persoane care au văzut numai din greşeală vreo uniformă militară dau verdicte şi acuză înfuriaţi până la explozie. Un adevărat măcel mediatic!

Ce s-o mai lungim atât? Domnilor politicieni, dacă instituţia numită ARMATA ROMÂNĂ vă încurcă atât de tare în socotelile dumneavoastră, dacă instituţia numită ARMATA ROMÂNĂ fură de la gura poporului şi aşa înfometat, dacă instituţia numită ARMATA ROMÂNĂ reprezintă o povară atât de mare pentru bugetul ţării şi nu mai este nevoie de ea, daţi-o dracului şi desfiinţaţi-o! Este simplu. O Ordonanţă de urgenţă prin care fiecare militar activ se va numi civil şi fiecare pensionar militar (rezervist, până mai ieri), va fi obligat să-şi trăiască anii pe care îi mai are cu o pensia minimă de CAP-ist. Că  tot s-a făcut agricultură cu armata pe timpul împuşcatului… În plus, dacă ne uităm în urmă, n-a mai fost război din ’45 iar militarii mănâncă, iată, de 72 lungi ani, banii poporului fără să lupte cu nimeni. Astfel, domnilor politicieni, veţi putea împărţi între voi, aleşii neamului, încă 2% din PIB. O groază de bani pentru prieteni şi simpatizanţi! Nimeni nu va protesta, fiindcă pe militar nu-l apără niciun sindicat. Disciplinat, cu respect pentru lege, el nu va ieşi în stradă la demonstraţii şi nu va agita apele în partidele politice sau în parlament. Iar de mai marii armatei, nu aveţi a vă teme. Ei sunt deja, cu toţii, oamenii voştri. Tac şi înghit fără crâcnire orice umilire a instituţiei pe care o conduc şi le pasă exact cât vă pasă şi vouă de soarta instituţiei militare sau a sufletelor pe care le conduc chiar şi spre moarte, de va fi nevoie.

Că, vorba doamnei politician Vasilescu: Doar din bunătate n-am dat de pământ cu toţi militarii ăştia.

Desfiinţaţi, domnilor, Armata! N-o mai chinuiţi pe finuţa de Olguţa. De ce, pentru o instituţie atât de inutilă, să mai fie nevoită doamna ministru, Dumnezeul feminin al celor ce muncesc sau sunt pensionari în România, să-şi consume pe nişte tâlhari în uniformă bunătatea de bunătate moştenită de la părinţii săi?

 

 

Rating 4.67 out of 5
[?]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*