Invitaţie la Washington

TrumpUrlă târgul. La festinul de instalare a noului licurici nu a fost invitat preşedintele ţării. În schimb, un piculeţ mai pe din dos, a fost solicitată prezenţa opoziţiei. În necazul Cotrocenilor, au fost chemaţi cei doi siamezi care de vreo lună au în sarcină mersul României pentru următorii câţiva ani.

Unii s-au mirat. Altora li s-a părut normal. Cei doi, mustăcind, au făcut pe modeştii dar se vedea de la o poştă cum creşte rânza în ei.

Eu cred că, dincolo de imaginea de moment, această mişcare ar trebui privită cu mai multă atenţie. Mai ţineţi minte lupta surdă dintre Ponta şi Băsescu în legătură cu care dintre ei să meargă la lins papucii stăpânilor de la Bruxelles ori de peste ocean? La un moment dat, se pare că cel chemat a fost, spre surprinderea celor mulţi, prim-ministrul. Şi, mai ţineţi minte cum s-a întors de acolo domnul Ponta  după ce plecase biruitor? Cum a revenit în ţară Ponta, cel care afirmase sus şi tare că nu suntem slugile nimănui? El, cel care aproape izgonise din palatul Victoria invincibilul FMI?

Dacă nu mai ştiţi, vă aduc eu aminte. S-a întors blegit, mototolind în buzunar  un bileţel. Un bileţel în care erau înscrise cele zece porunci ale adevăratei puteri.  Porunci pe care nu le-a încălcat nici măcar o singură dată  până în momentul în care a plecat benevol, „din iubire de ţară”,  de la conducerea guvernului (cu guvernul lui cu tot).

Tare îmi este teamă că invitarea la Washington a celor doi care conduc acum ţara nu reprezintă o dovadă de preţuire a valorii lor. S-a folosit prilejul, probabil, pentru a-i avea pe amândoi acolo. Acum, la începutul noului drum al ţării noastre dar şi a lor. De ce? Fiindcă ei, cei doi, dintr-o eroare fatală, nu s-au gândit cu capul lor să se ducă acolo şi să ceară voie cu plecăciune înainte de a trece la transformarea în practică a unui program care miroase de departe a o încercare de a rupe lanţurile.

Mă tem, spuneam, că se vor întoarce de acolo fiecare cu câte un bileţel în buzunar. Câte un bileţel cu porunci. Porunci din litera cărora nu vor mai încerca să iasă, asemenea lui Ponta, până la părăsirea de bună voie ori forţată a puterii. Porunci care vor transforma „ programul de revenire la normalitate a ţării” într-o jalnică încercare de a aduce un dram de mai bine populaţiei coloniei numită România. Porunci care  îi vor aduce cu picioarele pe pământ, obligându-i să înţeleagă că nu votul popular şi nici voinţa partidului lor nu sunt cele ce hotărăsc soarta ţării. Întrucât suntem o COLONIE. O colonie, deoarece ceea ce trăim se lipeşte ca marca pe scrisoare cu ceea ce ne spune Dicţionarul Explicativ al Limbii Române despre colonie: „un teritoriu ocupat și administrat de o națiune străină și care este dependent de aceasta pe plan politic, economic, cultural etc” ; regiune sau țară (de obicei înapoiată) cucerită de un stat expansionist pentru obținerea de materii prime ieftine, pentru desfacerea la prețuri ridicate a produselor fabricate și pentru exportul de capital

Dacă lucrurile stau aşa cum am încercat să le desluşim mai sus, e firesc ca preşedintele să nu fi fost invitat. El este instruit. Îl poate reprezenta ambasadorul. Prea desele sale plimbări dincolo de Atlantic fiind de notorietate. Şi, probabil, ultimul bileţel cu porunci încă nu şi-a pierdut valabilitatea…

Dar, poate, cârcotaş cum mă ştiu, nu fac decât să bat câmpii. Poate nu în scopul “instruirii” au fost invitaţi cei doi la ceremoniile de la Washington, ci pentru a-şi clăti gurile cu băuturi scumpe şi pentru a-şi bucura burţile cu mâncăruri alese. Ambele plătite de contribuabilul american.

Prin urmare, abia aştept să se întoarcă la fel de hotărâţi să schimbe ceva în ţara asta.  Nestrămutaţi în voinţa de a făuri o ţară normală, citind cele de mai sus, să-mi arate obrazul.

Rating 4.00 out of 5
[?]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*