”Mulțumesc, dar nu doresc!”

Hans-Klemm-1024x682

Ce să mai spun? Sunt copleșit de recunoștință, sunt impresionat profund. Excelența sa, domnul ambasador Hans Klemm, exponent al ideilor creatoare ale SUA și al prieteniei cu care America ne binecuvântează, ne sfătuiește de bine:” Lăsaţi-i pe aceşti imigranţi să devină parte a acestei noi Românii pe care o creaţi…”
Nu mă întreb de ce, după povețele privitoare la modul în care este apărată libertatea presei prin închiderea unor televiziuni, după părinteștile dojene la adresa modului cum ar trebui să se comporte Parlamentul României, după ce ne explică cum stăm în această parte a lumii cu legile fizicii și numerologia din punct de vedere strategic: ”Cu toate acestea, prin declararea acestui sistem drept o ameninţare strategică, Federaţia Rusă preferă să ignore legile fizicii şi dovezile evidente referitoare la superioritatea numerică şi capacităţile tehnologice”, după ce, desigur, fără a se amesteca în treburile justiției române, oferă ajutorul ambasadei SUA în anchetele DNA:” şi când putem şi suntem solicitaţi oferim asistenţă DNA şi altor instituţii de aplicare a legii. (…), acum, grijuliu cu viitorul nostru, excelența sa ne îndeamnă să deschidem granițele invaziei străine. Nu mă întreb, fiindcă n-ar folosi la nimic altceva în afara apariției pericolului ca vreun zăpăug să mă catalogheze drept anti-american și, prin urmare, conform noii legislații patriotice să devin brusc, acum la bătrânețe, un pericol public.
În ceea ce privește beneficiile pe care ni le poate aduce imigrația, excelența sa nu ezită să-și dea exemplu propria familie. Ne destăinuiește cum germanul său tată a ales America:”(…) A mers să lucreze în Statele Unite, în Michigan. Acolo și-a creat o viață și și-a întemeiat o familie. S-a implicat în comunitatea sa și a fost un cetățean patriot” Emoționant, nu?
Și, pentru a aduce un nou argument în sprijinul toleranței față de imigranți de care ar trebui să dăm dovadă ca popor responsabil, domnul ambasador ne spune pe scurt o poveste de succes:” Această poveste nu este unică; ea este povestea Americii. Cu excepția celor care sunt indieni americani puri, cu toții avem rădăcini în alte țări. Provenim din țări din întreaga lume, dar avem un lucru în comun: suntem americani. Suntem diverși nu doar din punct de vedere etnic, ci și religios, unii crezând într-o putere supremă, alții nu”
Frumos. Pilduitor.
Ceea ce uită să ne spună excelența sa în povestea de succes a imigranților sosiți cu traista în băț pe țărmul continentului de dincolo de mare este că, timp de decenii, după ce au fost primiți acolo, strămoșii americanilor eterogeni dar patrioți de azi au hăituit și vânat, ca pe niște animale, pe stăpânii de drept ai acelor teritorii. Din eroare, sau limitat de timp, excelența sa a uitat să ne explice și cât i-a costat pe amerindieni invazia străină…
Tragedia este că, azi, nici pe adevărații stăpâni ai teritoriului american nu-i mai putem chestiona asupra beneficiilor ce le-au venit odată cu sosirea străinilor. Motivul? Ca să utilizez o cunoscută expresie neaoș oltenească: ”Ei nu prea mai sunt!”
Adevărul pe care excelența sa uită să-l ni-l arate este că ei, acei imigranți deveniți parte a acelui popor (așa cum ne îndeamnă pe noi azi să acceptăm) au omorât, la propriu, întreaga populație găsită acolo, le-au furat bunurile, și-au însușit pământurile și toate bogățiile lor, s-au declarant stăpânii de drept ai întregului teritoriului, și-au instalat propria administrație, și-au impus legile lor (ostile adevăraților proprietari), i-au obligat să accepte o altă religie și, pe puținii supraviețuitori, i-au închis apoi în țarcuri denumite pompos ”rezervații”. Așa că, în mare parte, urmașii adevăraților stăpâni ai pământului american trăiesc așa și azi. În lagăre.
Eu îi mulțumesc domnului ambasador pentru sfaturi necerute, mă declar fan al poporului american, dar dacă, în ceea ce privește integrarea pașnică, vrea să-mi dea ca exemplu imigranții din America, îi voi spune:”Mulțumesc excelență, dar nu doresc!”
P.S. Acelora care, din lipsa informării sau din alte motive, au dubii asupra ceea ce am arătat mai sus. Precum și acelora care, îndoindu-se de buna mea credință nu cred că, dându-ne sfaturi dezinteresate, domnul Hans Klemm a omis aspecte esențiale ale istoriei poporului american, le recomand cu insistență acest articol scris de Nicu Pârlog: http://www.descopera.ro/cultura/9384505-drumul-lacrimilor-o-pagina-din-istoria-amerindienilor   Îi rog, prin urmare, să ia cunoștință de numai o picătură din oceanul de suferință în care au fost înecați locuitorii originari ai Americii, cei care, vrând-nevrând, au acceptat cândva valul imigrației. Adevăr recunoscut azi, cu regret, de adevărații americani.

Rating 3.50 out of 5
[?]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*