Au ajuns acolo, în vârf. Pe unii i-am ales noi. Alții ne-au fost băgați pe gât, în calitate de specialiști indispensabili sau tehnocrați curați, spălați în apele atât de ipocrit limpezi ale bătrânei și neîngrijitei Europe.
Unii populează largile culoare ale Parlamentului și își odihnesc osânzele în primitoarele fotolii destinate celor care ne hotărăsc soarta. Soarta noastră, a poporului din țara aceasta. Țară considerată ”de margine”.
Alții, români care în frageda lor pruncie s-au defecat în scăldătoare, respiră pe la Bruxelles sau Strasbourg aerul înnobilat de parfumul așa-zisei capitale a Europei Unite. Nu pe gratis, ci pe salarii de multe mii de euro extrase din buzunarele noastre.
Cocoțați și prin inconștiența noastră pe prea înalte scaune, mai toți acești beneficiari ai unui nefericit descălecat din avion în noapte au căpătat un obicei ciudat. Ei, ”aleșii” noștri (cei care prin jurământ s-au obligă să-și dăruiască toată puterea și priceperea propășirii noastre spirituale și materiale) ori de câte ori au bănuiala că-i putem auzi își pun mâna la gură. În mod reflex, ei vorbesc unul cu altul prin căușul palmei. Se feresc de ecoul vorbelor proprii, precum conspiratorii, asemenea trădătorilor, așijderea hoților care pun la cale jaful cel mare.
Vorbesc între ei cu palma în dreptul gurii! O atitudine ce ar părea inocentă pentru cineva mai puțin atent la detalii.
Însă, dincolo de nevinovăția sa aparentă, el, gestul, ne spune că în spatele vorbelor destinate nouă, emanate cu gura la vedere (promisiuni, angajamente, jurăminte de respect etc, strigate de la tribune și amplificate de asurzitoare difuzoare), există și un alt gen de cuvinte. Hărăzit numai auzului lor. O realitate dincolo de granița până la care ne este permisă cunoașterea. Una paralelă. Un mers al lucrurilor ce trebuie ferit de urechile vulgului. O lume a altui adevăr, care trebuie atent ascuns, tăinuit față de acel cetățean căruia i-au jurat cu aceeași mână pe biblie sinceritate și devotament. În acest mod, vorbitorul în palmă arată că nouă, celor ce nu aparținem lumii lui, ne este destinată doar minciuna și că rostirea deschisă a adevărului i-ar putea periclita poziția. De ce? Fiindcă, locul său în postura de conducător se bazează doar pe ascunderea atentă a adevărului. Pe minciună!