Nu mă miră!

Monumentul-ostasului-roman-din-Sf-Gheorghe-site-685x320Un titlu cu litere de-o șchioapă agită principalii vectori mass media din România: ”REVOLTĂTOR. Drapelul României, de la monumentul Ostașului Român din Sfântu Gheorghe, înlocuit cu STEAGUL SECUIESC”. Eu, unul, nu mă mir. Și, nu sunt surprins deoarece am fost în acel loc, am văzut acel monument și, mai presus de asta, îi cunosc povestea.
El, monumentul din orașul Sfântu Gheorghe, se află în floarea vârstei. Are 40 de ani. Dar arată mai rău decât monumentul de la Adamclisi care este cu aproape două milenii mai bătrân! Este în paragină și arată ca o intenție niciodată dusă la bun sfârșit.
Nimeni nu se îngrijește de sărmanul ostaș, simbol al eroismului și al sacrificiilor armatei române. Pare stingher, uitat în paragină acolo, între blocuri cenușii. Punându-i verticalitatea la grea încercare,de ani buni, cad, desprinse de ploaie si de ger, plăcile de travertin de sub piciorele ostașului turnat în bronz (opera sculptorului de etnie maghiară Balogh Peter). Dacă vrei să-l vezi mai îndeaproape, doar cu mare dificultate, fiind obligat la echilibristică din cauza zecilor de găuri din pavament și a dalelor lipsă din trepte, poți urca spre postamentul ce s-a vrut odată impunător. ostasul_roman_din_sfantu_gheorghe_copyChiar și literele mari de bronz cu care se scrisese initial ”GLORIE ETERNĂ EROILOR ARMATEI ROMÂNE” (vezi imaginea alaturată cu statuia la câțiva ani de la inaugurare) au fost doborâte de vreme sau de răuvoitori și înlocuite, la repezeală și aproape în bătaie de joc, cu o placă alba de două palme lățime, agățată la o înălțime nepotrivită și inestetic printre dalele căzute de pe pe soclul ce pare în demolare ( vezi imaginea de la începutul articolului, în care se vede starea recentă a monumentului). De la mai mult de doi pași, nimeni nu poate citi ce anume reprezintă monumentul. Dar, aveți grijă, și apropierea poate fi periculoasă. Niciodată nu știi când mai cade câte o piatră de sub încălțările preauitatului ostaș român…
Steagul furat, zdrențuit de vânt, flutura uitat pe un catarg înălțat la metri buni în stânga. Pentru neinițiați, aproape fără nicio legătură logică cu monumentul, cu naționalitatea soldatului urcat acolo sus.
Confruntat cu nesimțirea primarului orașului cu nume de sfânt în raport cu statul pe care el îl urăște profund, nu mă miră că simbolul României a fost furat, devalizat, și înlocuit cu ceva ce simbolizează dorința de a ne înlocui și pe noi, românii, în această parte de țară.
Față în față cu indiferența prostească a prefectului de Covasna, nu mă miră încercarea de a ațâța ura în ajunul aniversării Zilei Naționale. Gesturi de acest gen sunt cotidiene acolo și nimeni, absolut nimeni dintre aceia care sunt plătiți din banii noștri pentru a pedepsi încălcarea legii, în frunte cu prefectul, nu au avut vreo reacție.
Cunoscând incapacitatea cronică a guvernanților noștri de a înțelege importanța simbolurilor naționale, cu atât mai puțin de a pricepe adâncimea și semnificația determinantă a sentimentului patriotic, nu m-ar mira nici dacă, mâine spre exemplu, steagul tricolor de pe Palatul Victoria ar fi înlocuit cu drapelul Republicii Madagascar pe care să fie scrisă deviza lor națională: ”Tanindrazana, Fahafahana, Fandrosoana” *
Deci, revenind la titlu,s-a furat steagul României de la Monumentul Ostașului Român din orașul Sfântu Gheorghe?
Nu mă miră!


* (”Pământul Strămoșilor, Libertate, Progres”, în limba malgașă).

Rating 3.00 out of 5
[?]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*