Nu mă aștept la nimic bun

imagesNici nu a aterizat bine avionul cu care expat-ul Cioloș s-a repatriat, că o mulțime de politicieni au început să se gudure dând din coadă cu o sârguință suspectă. Calitățile fostului komisar european, ascunse cu grijă până acum probabil tocmai pentru a ne surprinde, se preling ca mierea prea diluată printre buzele țuguiate a sărut ale fostei opoziții.
După izul aproape evlavios emanat de o anumită parte a politichiei, am putea să credem că ne confruntăm cu un nou descălecat. Întrebarea la care nu ne răspunde nimeni, dar cu răspunsul bănuit de toți, ar fi: cine l-a suit pe predestinat în șa înainte ca el să se scoboare direct și luminos (cu irizări de licurici) pe treptele palatului Victoria?
Pe zi ce trece, faptele ne demonstrează că sasul Iohannis urmează cu sârguință specific nemțească un plan ce i s-a pus în față.

Pentru că:
1. Este peste puterea de înțelegere a unui creier normal o legătură logică între scânteia sărită pe stâlpul din localul plin de rokeri (cu toată durerea generată ulterior) și nevoia instalării unui guvern de ”tehnocrați”
2. Dacă n-a fi existat niciun plan, pare de domeniul fanteziei relația de determinare dintre tragedia sutelor de tineri și căderea unui guvern stabil care avea suficientă susținere în parlament. Un guvern care a rezistat pe poziții, timp de aproape trei ani, nenumăratelor încercări legale de doborâre
3. Nu se explică printr-o logică normală de ce a mai fost necesar circul în două runde de la Cotroceni în care, cică, erau consultate partidele și (mai presus de toate) era întrebată Strada, din moment ce numele Cioloș ca viitor premier a fost rostit ca sigur cu mult înainte de fatidicul incendiu
4. Pare de domeniul flăcării violet faptul că masele adunate spontan în piață au solicitat exact ceea ce își dorea domnul președinte: un guvern al său, cu un prim-ministru apărut dincolo de litera Constituției (care spune că un nou premier este propus de partidul cu majoritate în parlament și nu numit direct, netransparent, de președinte, din afara oricărui partid)
5. Cum se explică retragerea bruscă din stradă a furioșilor revindecatori în clipa în care, de la pupitrul prezidențial, domnul Klaus a desemnat ca viitor prim-ministru pe numitul Cioloș? Să credem că, așa ca prin minune, strada până atunci furioasă a constatat că din acel moment corupția nu mai ucide, Catedrala Neamului nu mai ia banii de spitale, iar tinerii frumoși și sinceri își primesc brusc, bucată cu bucată, țara înapoi? Toate acestea, ca într-un hocus-pocus, întâmplate concomitent cu nominalizarea… Pare un slogan dat jos de pe una dintre placardele Pieței: ”Komisarul apare, Strada dispare”.
6. Este cel puțin ciudat că, în România, ca un primat mondial, prin vocea președintelui, un guvern își asumă ca obiectiv nepolitic (întrucât este declarat ca fiind un guvern depolitizat) restructurarea clasei politice
La ce mă aștept? Mă aștept ca imensa cohortă de pesederiști din administrație să fie înlocuită forțat, dar ”pas cu pas” și ușor mascat, cu la fel de uriașa haită, dar mult mai flămândă, de peneliști și de apropiați ai lor. Prin urmare, ne fiind naiv, nu cred că va fi desființată hoția, ci doar că se va schimba identitatea celor care fură. Mă aștept la inițierea și instaurarea treptată a unui drastic program de austeritate, dacă nu din motivul că va fi impus de la Bruxelles, măcar pentru a demonstra că PSD-ul a fost populist atunci când a dat înapoi ceea ce furase Băsescu. Mă aștept ca domnul Cioloș să ajute la refacerea economică a României exact atât cât a contribuit la relansarea agriculturii românești atunci când a condus, practic, tot ce însemna agricultură europeană. Mă aștept ca tehnocrații mult lăudați să joace după muzica cântată de partidele politice, dar mimând grotesc sârba populară fredonată de amărâtul cetățean român. În timp ce, descălecatul Cioloș va valsa după cum îi cântă Comisia Europeană în duet cu Partidul Popular European – nimeni altul decât artizanul îngrozitorului val de austeritate care a zguduit și mai zdruncină încă Europa (Grecia fiind numai unul dintre cele mai recente exemple). Mă mai aștept ca nu peste mult timp gloata să iasă din nou în stradă, de data asta mânată de crunta foame și nu de idealuri inutile de genul ”toate partidele aceeași mizerie”.
Prin urmare, personal nu mă aștept la nimic bun.
P.S. Pe când încheiam acest articol, dl. Cioloș își anunța la televizor guvernul tehnocrat după o întârziere tradițional academică (tehnocrată, nu-i așa, și ea). Zăbovire, intenționată sau nu, ce ar putea sublinia (în opinia mea învechită de dinozaur) respectul pe care domnia sa îl are pentru țară, pentru cetățenii români care îl așteptau în fața televizoarelor de un sfert de oră…
Pe măsură ce pronunța nume de noi viitori miniștri și funcțiile lor trecute, o întrebare mă tot sâcâie: Al cui este în fond guvernul acesta: al președintelui; al primului ministru desemnat; al Comisiei Europene sau al României adevărate?

Rating 4.60 out of 5
[?]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*