Strada a schimbat guvernul. Bravo ei!

image-2015-11-3-20554480-0-protesteS-a mai întâmplat. Se întâmplă şi se va mai întâmpla. Masele au fost, sunt şi vor mai fi manipulate.
În decursul istoriei, mijloacele de influienţare al maselor în sensul dorit s-au diversificat odată cu evoluţia societăţii. Studiile privind tehnicile manipulării ocupă deja spaţii imense, biblioteci uriaşe. Dimensiunile propriu zise ale manipulării au devenit şi ele de neimaginat. Ea, manipularea, a acaparat spaţii sociale vaste, fiind prezentă prin efectele sale până şi în cele mai intime ascunzişuri ale fiinţei fiecăruia dintre noi.
Există manipulări la nivel mic. Un exemplu fiind distribuirea plasei de plastic cu mâncare sau a gecii cu ecuson la alegeri. Sunt prezente, concomitent, aproape neobservabile pentru neiniţiaţi, manipulări de spectru larg, cu rezultate aşteptate după zeci de ani, cum ar fi schimbarea sistemului de învăţământ în scopul denaturării percepţiei realităţii de către generaţiile viitoare.
Mass media, internetul, sunt şi ei manipulatori de temut. Prin inteligenta lor utilizare se pot schimba preşedinţi de ţară, se vând în aplauzele generale bogăţiile ţării, sunt scoase în stradă mase uriaşe de oameni cărora li se sugerează revendicările şi ţintele de atacat, se amorsează revoluţii şi schimbări de regimuri politice.
Suntem, practic, cobaii aplicării unor strategii complexe de manipulare: strategia de distragere a atenţiei; strategia problemă-reacţie-soluţie; strategia graduală; strategia amânării; strategia infantilizării; strategia emoţională; strategia păstrării publicului în ignoranţă şi mediocritate; strategia de autoînvinovăţire etc.
Trăim într-un spaţiu social profund viciat de manipulare. În România ( şi nu numai) coexistă, suprapuse, două lumi. Lumea politicienilor, a celor care sunt stăpânii instrumentelor puterii, îmbogăţiţii din banul statului, a acelor care fac legile pentru ei şi grupurile lor de interese. Adică, manipulatorii (manipulaţi şi ei de la un nivel superior, interstatal). Şi, dedesubt, lumea celorlalţi, a supuşilor, a plătitorilor care nu se bucură niciodată de beneficiile banilor pe care îi dau, a permanent sărăciţilor, a acelora pe care legea nu-i apără şi nu este niciodată făcută pentru ei, a masei de manevră, a victimelor persuasiunii, dezinformării, intoxicării. Într-un cuvânt, a manipulaţilor.
Este o imensă naivitate să crezi că cei manipulaţi au avut, au sau vor avea vreodată puterea să decidă ceva important în mersul lucrurilor din ţară sau din lume. Chiar dacă li se dă această impresie. Chiar dacă sunt lăsaţi să creadă că ei decid. Chiar dacă, vreodată, s-ar părea că realitatea le dă satisfacţie. Nicăieri în lume, fie ea democratică sau nu, masele nu decid dacât ceea ce li se sugerează sau li se permite să decidă.
Niciodată, dar absolut niciodată, ceea ce a urmat aparentului dictat al străzii nu a fost ceva mai bun. Avem exemple cu duiumul numai din ultimul deceniu: aşa numitele „Primăveri arabe” (Algeria, Yemenul, Iordania, Libia,Egiptul, Marocul etc), Ucraina vecină cu Maidanul său, Siria îndurerată…
Azi, în România, strada a schimbat prin voinţa sa guvernul. Şi se speră în mai bine.Tot în stradă se fac şi desfac alte guverne, se rostesc printre lozinci nume de miniştri, se prefigurează noi partide politice, se forţează chiar şi schimbarea capului bisericii ortodoxe române… Surprinzător, există părerea aproape unanimă a politicienilor că masele au ieşit strigând în stradă în mod spontanan şi, în demersul lor, sunt complet neinfluienţate. Este cu seninătate acceptat că zeci de mii de oameni, ca unul, nechemaţi, au ajuns la aceeaşi oră în aceleaşi locuri (nestabilite de nimeni). Ba chiar, fără niciun îndemn, au mărşăluit împreună pe traseele bine stabilite (neindicate de nimeni), s-au oprit în aceleaşi  puncte cheie şi au revendicat, toţi, exact aceleaşi lucruri (pe care nimeni nu le-a gândit dinainte).
Preşedintele însuşi, de la înălţimea teutonicei sale staturi, a afirmat că poporul din stradă are dreptate. Că el, prezidentul, a înţeles exact ce vor masele revendicative şi că va face ce doresc ele. Ne vom supune, deci, în frunte cu preşedintele ales, voinţei străzii.
Şi, ca într-un film cu happy end, vom trăi fericiţi, aşa, conduşi din stradă, până la adânci bătrâneţi. Fiindcă, nu-i aşa, poporul are întotdeauna dreptate. Întâmplător, aş adăuga eu, de data asta poporul vrea exact ceea ce îşi dorea si domnia sa, preşedintele şi, eventual, exact ceea ce urmăreşte partidul pe care el îl iubeşte. Ne dăm seama cu toţii, chestia asta s-a datorat doar purei întâmplări ori, de nu credeţi în coincidenţe, voinţei divine…
Strada a schimbat guvernul. Bravo ei!

Rating 4.00 out of 5
[?]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*