Drogul E

Ea se află peste tot. În fiecare casă. Dacă ar fi fost să plătească reclama ce i se face în aceste zile, blondei prezidențiale nu i-ar fi ajuns milioanele pe care le-a furat în ultimii zece ani.

Ore peste ore, talk-show-uri peste talk-show-uri, analize după analize și specialiști pe care ecranele nu-i mai încap întorc pe o parte sau pe alta orice are legătură cu ”doamna”. De la decolteu la dimensiunile zâmbetului, de la culoarea fardului la semnificația privirii din camera de luat vederi. Încontinuu. De dimineața până în miez de noapte și de seara până-n zori!

Milioane de cuvinte, sute de mii de fraze, mii de întrebări sunt aruncate pe calea undelor. Sute de fețe docte ori marcate de semnul inconfundabil al prostiei, molfăindu-i imaginea, se perindă, întretăindu-se, prin circuitele releelor de televiziune. Preocupări  mediatice demne de defunctul OTV  au renăscut din tenebre. Înfloritoare peste noapte, ele ne împing, într-un vuiet specific descărcărcării de closet, tot mai jos în mocirla suburbanului dâmbovițean.

În loc să fim preocupați de pâinea cea de toate zilele, tot mai împuținată, mintea ne este învălmășită de misterele ducerii degetului ojat la nas, de toaleta neschimbată o zi întreagă a pleșcoiancei, de pierderea pe drumul spre arest a cătușelor proprii în semiobscuritatea mașinii de poliție ori de motivul pentru care atâți jandarmi și nu atâți o însoțesc la ieșirea din DNA. Suntem hipnotizați de nimicurile și flecuștețele acestei femeiuște. Fleacuri ridicate imediat la rang de simbol. Bagatele plăsmuite de ea doar din tupeu și din sfidare, analizate mai apoi ca și cum ar reprezenta semnele profetice ale unui adevărat guru.

Mătuși serioase și țațe inculte, bețivi uitați prin crâșma satului și birjari de atelaje cu caii costelivi de nemâncare, un general pensionar devenit de nevoie avocat al minoritarilor interlopi și comentatori violenți în limbaj ori bâlbâiți sunt chestionați în legătură cu gesturile și cuvintele demoazelei platinate care pare a ne cutremura azi mai abitir decât seismica zonă Vrancea.

Smulși în mod brutal din firescul zilnicelor preocupări, suntem purtați la vale de isteria mediatică națională. Ea ne rostogolește, vrând-nevrând, spre noroiul  infect colcăind de depravare politică cu care, ca națiune, am fost mânjiți definitiv. Noroi aruncat acum spre noi de către una dintre cele mai detestate figuri politice românești ale ultimului deceniu, prototip al parvenirii. De către o reprezentantă malefică, emblematică pentru politicianul autohton avar, mincinos, sfidător, corupt până în măduva oaselor, plin de tupeu și nesimțire, șantajist, protejat de cei pe care îi are la mână și persiflant cu tot ceea ce reprezintă lege pentru oricare alt cetățean al țării.

Pe post de drog al națiunii, povestea eternei Elene cu care destinul ne-a blestemat (”doamnă” azi și alaltăieri, ”tovarăsă” ieri) ne acoperă ochii și ne înșală simțirea.

Mâine, când ne vom reveni, când efectul pervers al drogului se va risipi, ne vom trezi în fața altei realități. Și vom fi uimiți. Pentru că, ascunși dincolo de cortina de iluzii, profesioniști ai dezbrăcării noastre de drepturi, ai împovărării până peste poate a țării, au avut vremea și tihna necesare pentru a ne fixa, mai bine, mai dureros, în pioneza subjugării.

Și, în timp ce acestei Elene i se face o reclamă deșănțată, poate o altă Elenă este pe cale de a fi clonată. Iar ea, nou creata E, la vremea deplinei sale  maturități, va deveni drogul, amestecul de amărăciune și bucurie prostească cu care se vor hrăni, neștiutori ca și noi azi, cei ce ne vor fi urmași.

Rating 3.00 out of 5
[?]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*