De curând am citit un interviu al unui fost șef al FBI, Ted Gunderson pe numele său. El ne spune că, pentru a căpăta susținere publică și a forța votarea în Congres a unor legi care să restrângă drepturile americanilor, FBI și CIA au pus la cale o sumedenie de acte ”teroriste”. Astfel, declară el, exploziile de la ambasadele SUA din Kenya și Tanzania (peste 200 morți), bomba pusă în avionul Pan Am103 (259 victime), atacul de la World Trade Center și chiar imensa tragedie generată de dărâmarea turnurilor gemene (11 septembrie 2001) ar fi fost instrumentate și puse în practică de FBI și CIA, cu încuviințarea administrației americane a timpului.

Dl. Gunderson își argumentează afirmațiile atât prin cunoașterea din interior a  acțiunilor Biroului Federal de Investigații, pe rezultatul cercetărilor unor jurnaliști independenți, pe declarațiile unora dintre participanții la organizarea acestor atrocități (angajați ai FBI ori ai CIA) dar și pe faptul că în preambulul unui set de legi care restrângea drastic drepturi fundamentale ale americanilor (1980) se scria negru pe alb:”Înainte ca legislația să fie aprobată, trebuie să fie uciși oameni” .

Mai mult, la o analiză atentă, oricine poate observa că după fiecare asemenea tragic eveniment legislația americană a devenit mai restrictivă cu drepturile și libertățile cetățeanului american.

Bine, veți spune, dar de ce îți pasă ție? Nu suntem în America.

Chiar îmi pasă! Să enumerăm, îndoindu-ne câte un deget…Unu, este evident că suntem forțați să ne americanizăm în cât mai multe aspecte ale vieții noastre sociale și politice. Nimeni nu poate nega această realitate. Doi, ne aflăm în plin scandal ce are ca obiect tocmai o lege, sau un set de legi, prin care se dorește  restrângerea unei sumedenii de drepturi și libertăți fundamentale. O situație similară, aș spune, cu ceea ce se întâmpla cu ani în urmă (înaintea tragicelor evenimente enumerate), acolo, în patria marilor noștri prieteni. În România, această dispută s-a acutizat, a căpătat deja aspecte dure. Directorul SRI a demisionat. Un judecător de la Curtea Constituțională care s-a opus adoptării setului de legi a fost arestat pe motive puerile. Tensiunile dintre SRI și o parte a politicienilor de vârf au escaladat. O dezbatere publică de amploare, deranjantă pentru inițiatorii legii, este în plină fierbere.

Având în vedere nivelul crescând al tensiunii, pentru stingerea conflictului pare absolut necesar ca cetățeanul refractar să fie urgent convins că, dacă nu cedează din drepturi, nu-i va putea fi asigurată securitatea personală. Dar, cum să-l înduplece?

Căutând răspunsul, dacă aș fi excesiv de pesimist, m-aș putea gândi că ar deveni tentant pentru susținătorii disperați ai aprobării legilor restrictive  să aplice și în această problemă (ca în multe altele) soluția americană. O rezolvare care s-a dovedit eficace, care și-a arătat din plin utilitatea și eficiența.

Vedeți? D-aia, cunoscându-mi conaționalii și apetitul lor spre imitație, aplecarea lor de nestăvilit spre înghițirea pe nemestecate a unor idei ”salvatoare” de peste ocean, mă cam tem pentru ceea ce ne poate aduce ziua de mâine.

Prin urmare, mai pe românește, dacă aș fi excesiv de pesimist mi-ar fi cam frică. Și nu m-ar mira dacă, în viitorul apropiat, s-ar întâmpla o nenorocire care să ne ajute să înțelegem mai repede că, pentru sporirea securității personale, este absolut necesar să renunțăm la niște amărâte de drepturi. Desigur, asta este o varianta improbabilă, posibilă doar dacă, și numai dacă, excesul de pesimism din mine ar da pe dinafară!

Altfel, ca mulți dintre dv., nu voi avea nicio grijă. Voi fi încrezător în ziua de mâine. În puterea poporului de a-și apăra drepturile, convins fiind de adevărul conform căruia poporul este suveran. Așa cum, de altfel, ne asigură și Constituția, cartea noastră de căpătâi.