Suntem specialişti în a transforma nenorocirea altora în motiv pentru adâncirea nenorocirii noastre.

Ceea ce s-a întâmplat în Franţa are explicaţii. Pot fi identificate cauze şi pot fi găsiţi vinovaţi. Părerile asupra  durerosului eveniment sunt împărţite, aria de abordare variind de la crimă de neiertat şi până la maşinaţiune pusă la punct de forţe obscure nemulţumite de poziţia administraţiei franceze în raport cu Israelul sau SUA.

Românii nu au fost identificaţi ca având vreo conexiune cu atentatele. Cu toate astea, încă nu fuseseră lichidaţi asasinii caricaturistilor francezi şi, la Bucureşti, vajnicii apărători ai democraţiei şi ai vieţii liniştite a cetăţeanului român au repus pe tapet o lege care le-ar da dreptul să  îngrădească libertăţi elementare, inclusiv libertatea sfântă a intimităţii. Îţi vine să crezi că abia au aşteptat valul de violenţe din Paris pentru a-l mai oprima un pic pe cel pe care ar trebui să-l protejeze…

În numele apărării libertăţii de exprimare, ei insistă pentru sugrumarea libertăţii de a coresponda.

În numele asigurării dreptului de a trăi şi a vorbi fără nicio îngrădire, libertate pentru care au murit şi cei zece ziarişti francezi,  se reclamă „libertatea” ca autorităţile să ne asculte toate convorbirile, să ne supravegheze nonstop întreaga viaţa privată.

Acum, în momentul în care milioane de oameni din toată lumea se solidarizează pentru a condamna folosirea violenţei împotriva  libertăţii cuvântului, şleahta de neputincioşi, care ar trebui să asigure românilor respectarea libertăţilor elementare, s-a adunat pentru a discuta cum să procedeze pentru a le băga şi mai adânc pumnul în gură şi a le viola mai profesionist intimitatea.

Terorismul reprezintă un fenomen terifiant. Apariţia sa are nişte cauze. Dacă se vrea diminuarea sau dispariţia sa, va trebui să fie eliminaţi factorii care au dus la naşterea sa. Dar, din motive evident politice, nimeni nu analizează în mod responsabil temeiul real, obiectiv, care a determinat apariţia ripostei catalogată drept terorism. Niciuna dintre puterile mondiale care prin comportamentul lor au invitat la germinarea acestei forme de violenţă nu sunt dispuse să-şi recunoască greşelile (atunci când le-au comis). Nu încearcă să-şi schimbe cu adevărat comportamentul în sensul firesc, acela care ar duce la dispariţiei treptată a terorismului prin înlăturarea cauzelor fundamentale ale apariţiei sale. Au ales să răspundă la violenţă cu şi mai multă violenţă. Lumea întreagă este, astfel, angrenată într-o cursă nebunească a escaladării violenţei. Cu cât măsurile antiteroriste sunt mai dure, cu atât riposta celor vizaţi este mai elaborată, mai cumplită. Şi invers. Rezultatul? Acesta pe care îl vedem. Internaţionalizarea fricii, mai mulţi oameni nevinovaţi omorâţi.

Personal, cu ani în urmă, aflat la mii de kilometri de ţară, m-am aflat în prins, timp de luni de zile, în acest cerc vicios al violenţei. Ştiu, pe propria-mi piele, simţămintele pe care le inspiră ceea ce numim terorism. Familia mea cunoaşte ce înseamnă teama şi nesiguranţa trăirii fiecărei clipe în faţa unui atacator fără identitate, fără milă, care poate lovi oricând, oriunde, în oricare mod imaginabil.

De aceea, sunt conştient că cei responsabili de liniştea cetăţeanului nu la adăugarea unor  noi măsuri restrictive pentru el, cetăţeanul, ar trebui să se gândească. Restrângerea libertăţilor cetăţeneşti nu vor reduce pericolul terorii şi nici nu ne vor apăra pe nimeni de suflul bombei ori de gloanţele teroriştilor. Avem suficiente exemple în acest sens! Lipsirea de drepturi, crearea unei stări generale de nemulţumire, vor folosi doar doctrinei teroriste. Îi vor  dovedi eficienţa şi va confirma „justeţea” căilor prin  care ei pot manevra, indirect, guvernele lumii.

Adevăratul profesionalism înseamnă cu totul altceva. Înseamnă cooperare cu serviciile similare din toată lumea, înseamnă organizare exemplară, evidenţă reală a pericolelor, forţe specializate, bani. Înseamnă informaţie de înaltă calitate. Înseamnă responsabilitate, servicii specializate, oameni dedicaţi, pregătire corespunzătoare, infiltrare în organizaţiile responsabile de terorism. Însemnă, în primul rând, prevenire.

Iată de ce, personal, socot că este inutil, ineficient, neproductiv şi absolut aiurea ca în numele asigurării libertăţii să restrângi libertăţi. Să faci practic jocul teroriştilor afirmând că lupţi din toate forţele împotriva sa.