Îmi amintesc cu claritate cum, în jurul anului 2000, nimeni nu putea ajunge, nici cu prăjina, la nasul premierului Adrian Năstase. Trufia sa depășea firescul unui președinte de partid, fie acel partid și cel mai mare din țară. Înfumurarea i se ridicase dincolo de orizontul normalității, cu atât mai mult cu cât ilustrul arogant devenise prim-ministrul unui guvern decis de votul popular. Și, după cum știți, trufia l-a ucis politic.

Îmi aduc aminte cum nouă ani mai târziu trufia orbise întregul clan al PDL-ului. Boc, exponentul portocaliilor și pupilul nemernicului Băsescu, cu o îngâmfare nemărginită, se pretindea a fi singurul cunoscător al dorințelor ascunse ale românilor. Români pe care îi omora lent strângându-i sadic de beregată. Li se părea, lor pedeliștilor, că sunt veșnici, de neînlocuit și, în trufia lor,  nu țineau seama de nimic. Furau, mințeau, distrugeau spitale, școli și speranțe, tăiau pensii și salarii, alungau românii din țara lor și se îmbogățeau peste măsură din furt și înșelăciune. Și, după cum ați văzut, trufia i-a distrus politic. Ca să supraviețuiască cumva, au trebuit apoi să-și schimbe culoarea, conducătorii, numele și să se ascundă fățarnic la umbra unui partid istoric.

Cu vreo doi ani în urmă, o nouă coaliție s-a ridicat pe valul simpatiei populare. Aproape imediat conducătorii săi au fost cuprinși de suficiență și vanitate. Repede, aproape neanunțat, trufia a distrus și acea lucrare politică. Tânărul și lacomul Ponta, ajuns prea devreme președintele unui mare partid politic și prim-ministru s-a crezut unsul lui Dumnezeu pe Pământ. Infectat fiind cu boala trufiei, acum s-a văzut mult prea devreme președinte de țară. Și-a tratat adversarii politici cu nejustificată superioritate, și-a uitat menirea și promisiunile. Fălos, a crezut că țara este la picioarele sale. Și, după cum am constatat, aceeași trufie l-a ucis politic.

Ieri, l-am văzut arogant, deși cerneala încă nu era pusă în stiloul cu care i se va semna legitimația de intrare la Cotroceni,  pe neamțul votat ca președinte al României. Era deja bolnav de trufie. În prima sa ieșire publică, neconfirmat legal președinte, da ordine parlamentului, trasa sarcini precise președintelui încă în funcție și nominaliza actele pe care guvernul trebuie să le adopte imediat…

Dacă nu-și revine, prevăd că în scurt timp va fi și el ucis politic de aceeași boală nemiloasă: trufia!