Spionita, pandemia preelectorală!

Ne-a fost dat s-o trăim și p-asta! Ne sufocă spionii! Nu poți mișca un deget fără ca de undeva, din cele mai improbabile locuri, să nu apară un spion. Și dacă (prin absurd!) nu-i un spion-spion, precis este un tip ”acoperit”!

Deschizi un ziar (oricare dintre cele câteva rămase, muribunde și ele)  și te năpădesc fraze care desconspiră niscaiva ”acoperiți”. Privești televizorul, o mulțime de foști, prezenți ori viitori specialiști în serviciile secrete te atacă cu teorii, previziuni și judecăți ”de valoare” care au ca subiect ofițerii de informații. Apeși butonul de pornire al calculatorului și ecranul este inundat de știrile despre ”ascunșii” lucrători ai SRI, SIE sau DIM, care mișună prin zonele și așa supraaglomerate ale jurnalismului ori politicului. La radio, una din două știri are ca subiect serviciile de informații, disecând răul sau binele pe care acestea le aduc țării și, implicit, ție ca civil neinstruit. O atmosferă încărcată de enigme și mistere întunecă cerul și așa cenușiu al țării. Oameni pe care îi știai de mult, rezugrăviți acum de presă, nu mai sunt ei. Serviciile de informații par a ataca tot ce a mai rămas în piciore dintr-o țară în demolare. Ca loviți de boală ciudată, ofițerii serviciilor secrete nu mai apăra România ci, stigmatizați de rău, sunt gata  să-și numească unul de al lor președinte și să ne nenorocească… Realitatea de la noi a depășit cu mult imaginația kafkachiană a absurdului!

De unde acest năvalnic exces de interes pentru spioni? Unde se află izvoarele acestui fluviu devastator care în revărsarea sa pare să acopere cu miros de serviciu secret tot ce mai era normal în viața noastră?

Primul izvor își are, vremelnic, sălașul în dealul Cotroceniului și este sfințit de preaiubitul nostru președinte. Acesta, salahor voluntar la vidanja care încearcă să desțelenească drumul frumoasei Elena spre fericirea pe care el o trăiește de zece ani, s-a trezit într-o dimineață din mahmureala cotidiană străfulgerat de o idee care să bulverseze cursa alegerilor: unul dintre contracandidații blondei își ascunde adevărata identitate! El este de fapt un pion al serviciilor secrete, manevrat ca o păpușă,  iar poziția sa de politician este doar una de acoperire. Pe principiul: ceea ce vedeți nu-i adevărat! Politicianul acesta (încă nu este clar care) este un ”acoperit” nenorocit, încărcat până peste epoleți de secrete tenebroase. Faptul că infamul nu și-a aruncat de bunăvoie  masca, recunoscând deschis că este un excrement al serviciilor, îl incriminează ca idezirabil și este de datoria președintelui țării de a-l îndepărta, spre fericirea întregului popor, de la drumul spre președinție!

Al doilea izvor se cheamă, surprinzător, Turcescu. Nu-l știți pe Robert? E un jurnalist care, speriat de mânia Creatorului, s-a lepădat public de rucsacul în care purta zi de zi imensa povară a unui livret militar fals și apăsarea devenită de nesuportat a unor fluturași de plată cu beneficiar anonim. Recunoaște spășit, pierdut într-o evidentă transă mistică , că este ofițer ”acoperit”. Pentru a-și ispăși această groaznică greșeală, el, mielul rătăcit, așteapta sentința ce i se cuvine și speră, din nou cu ajutorul Celui de Sus, să aibă parte de un ”judecător drept”!

Trebuie să fiți de acord cu mine: ambele situații sunt de un ridicol nebun! Eugen Ionesco se răsucește în mormânt de ciudă că nu este martorul direct al episoadelor cotrocenisto-robertiene…Ce sursă de inspirație pentru opere nemuritoare ale absurdului!

Cum stau lucrurile în realitate?

Vidanjorul Elenei, Băsescu, nu are de unde ști oficial cine este și cine nu e ofițer sub acoperire. Nimeni nu-i poate spune și niciun serviciu secret care (posibil) ar avea un lucrător infiltrat la înalt nivel politic n-o va recunoaște vreodată! Omul pe care, eventual, președintele îl va indica ca ”acoperit” nu se poate desconspira la cererea nimănui, nici chiar în fața morții, pentru simplu motiv că asta îi este meseria, să tacă și să rabde. Întrega lucrătură este doar pentru naivi, o plasă în care se vor prinde neștiutorii cronici sau habarniștii care bântuie presa plătită dintr-o parte sau din alta. El, vulpoiul de la Cotroceni, știe foarte bine ce nadă a aruncat și sunt convins că stă pe mal și se distrează privind valurile pe care proștii le produc aruncându-se fără colac de salvare în balta adâncă a minciunii cotroceniste.

Nefericit, Turcescu nici nu-și dă seama cât este de ridicol! Continuă să creadă că a surprins mapamondul prin autodesconspirarea secolului și că nimeni nu-l bănuiește că se strofoacă spre folosul lucrăturii președințiale. În mod voit, el se îmbracă din ce în ce mai gros în haina misticismului, stârnește curiozitatea psihologilor prin comportament și tragicomicul mesajului și se mângâie cu ideea că, poate totuși, cineva cu mintea la el îl va crede. Prizonier al propriei necunoașteri, nu are habar că un livret militar nu poate demonstra apartenența nimănui la un serviciu de informații și, cu atât mai puțin, nu reprezintă unul dintre  actele ce ar desconspira un ofițer care lucrează sub acoperire. Toți militarii, odată trecuți în rezervă, primesc un asemenea document! Captiv al fatasmelor propriei minți, nu știe că adevăratul ofițer ”acoperit” nu va primi niciodată un fluturaș de plată de la serviciul în numele căruia lucrează. Nici prin minte nu-i trece că ceea ce face un ofițer de informații se cheamă meseria sa, asumată și iubită, și nu o povară de nesuportat pe care Dumnezeu să i-o ia de pe  umeri, printr-o binecuvântare divină, pentru a-l ușura.

Spionita preelectorală, ce pare să cuprindă întreaga țară, este o boală cu origini cotroceniste care îmbolnăvește numai naivii. Ea are menirea de a ocupa timpul celor care ar putea bloca drumul blondei spre președinție și nu face decât să zăpăcească mințile votanților  neștiutori care mai cred că tot ce zboară se mănâncă. Atâta tot!

Rating 3.00 out of 5
[?]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*