S-a născut la data de 19 martie 2013 (când L23/2013 a fost publicată în MO) și se sărbătorește  pe 31 august, an de an. Prin urmare, acum câteva zile ar fi trebuit să ne bucurăm, oficial, pentru a doua oară de existența ei.

Câți știu de prezența între sărbători a uneia anume dedicate limbii naționale? Dintre aceștia, câți sunt conștienți de semnificația ei adâncă ? Câți, aleși dintre aceștia toți, s-au gândit să cinstească în vreun fel evenimentul?

Întrebări inutile. Fiindcă trăim, din plin, anii suprimării lente și programate a națiunii. Uitarea și tulburarea limbii, cu atât mai mult evitarea sărbătoririi sale, aparțin firesc programului de deznaționalizare, percept căruia instituțiile statului sunt obligate să se supună. Și s-au supus.

De Ziua Limbii Române ar fi trebuit ca Ministerul Culturii să organizeze sărbători naționale. Nu s-a întâmplat. De ani buni, părăsit cu totul în ”grija” unor conaționali vorbitori și iubitori de limbă hună, ministerul cu pricina n-a mișcat un fir de iarbă spre cinstirea oficială a rostirii de cuvinte românești. Există, de asemenea, plătite din banii celor care vorbesc româneasca (slăvită oficial la 31 august) cel puțin încă zece instituții ce ar fi fost obligate de îndatoriri să îmbrace și să ne îmbrace în haine de sărbătoare. N-au făcut-o!

Constatăm că, trecută cu vederea, uitată în umbra unor evenimente de import impuse în mod artificial ca sărbători ale națiunii (vezi, spre exemplu, Valentin Day, Halloween etc) Ziua Limbii Române a mai murit o dată, anonim, și în anul de grație 2014.

Amărât cumva și captiv fără puțință de scăpare al acestor vremuri grele pentru valorile noastre naționale, recitind rândurile de mai sus cu gândul la cărțile – oaze ale fericirii limbii române – păstrătoare fiecare în parte a câte o fărâmă din simțirea românească, îmi revin în minte câteva slove ale marelui logofăt Miron Costin. Ele par a se fi născut azi și le împart cu dumneavoastră, acum, de Ziua Sufletului Românesc: ”Putérnicul Dumnezeu, cinstite, iubite cetitoriule, să-ţi dăruiască după acéste cumplite vremi anilor noştri, cânduva şi mai slobode veacuri, întru care, pe lângă alte trebi, să aibi vréme şi cu cetitul cărţilor a face iscusită zăbavă, că nu ieste alta şi mai frumoasă şi mai de folos în toată viiaţa omului zăbavă decâtŭ cetitul cărţilor.”( Miron Costin, care am fost logofăt mare în Moldova)

Spun ”Ziua Sufletului Românesc” pentru că limba ce-o vorbim este, în esența sa, oglinda sufletului nostru.