Despre Armata, cu durere

Cunoşteam, desigur, proporţiile distrugerii instituţiei militare. Iată că, oficial, zilele trecute, la cel mai înalt nivel  a fost recunoscut şi falimentul. Citez din Cartea alba a apărării:

– Structura Armatei, inclusiv sistemul de comanda si control nu mai raspund, in ansamblu, nevoilor actuale ale misiunii si nu sunt compatibile cu structurile de conducere ale celorlalte state membre UE si NATO

– Structura de forte a Armatei Romane s-a redus drastic, de la 330.000 de militari in anul 1990, la 90.000 in prezent, numarul maxim de posturi finantate de la bugetul de stat fiind de aproximativ 82.000. Procesul nu a fost sustinut de alocarea constanta a resurselor necesare modernizarii si inzestrarii, fapt care a condus la scaderea graduala a capacitatii de lupta si interventie pana la un nivel critic.

In privinta capacitatii operationale a fortelor, aceasta este redusa, fiind afectata grav, atat de starea de operativitate a tehnicii, cat si de nivelul de instruire, astfel:

– Echipamentele majore sunt nefunctionale in proportie de 60%, cu tendinte de agravare a situatiei

– Ca urmare a subfinantarii mantenantei, starea de operativitate a tehnicii de aviatie si de aparare aeriana cu baza la sol a atins un prag critic. Acelasi trend se manifesta si la tehnica specifica Fortelor Terestre si la unele tipuri si clase de nave din inzestrarea Fortelor Navale

– Asigurarea materiala a instructiei si echipamentul individual sunt improprii, reglementate defectuos si cu un grad de asigurare sub necesar

– Nivelul de pregatire a fortelor destinate servicului de lupta este mentinut cu dificultate la standard NATO si prezinta vulnerabilitati, in special in ceea ce priveste reactia impotriva aeronavelor care utilizeaza neautorizat spatiul aerian national si comun NATO si in cresterea numarului de catastrofe aviatice

– Obiectivele asumate fata de NATO nu sunt indeplinite la standardele cerute

In privinta infrastructurii militare (cazarmi, infrastructura), aceasta prezinta un nivel ridicat de risc pentru desfasurarea in conditii de siguranta a activitatilor curente”

Starea de fapt a Armatei azi, evidenţiată şi în CARTE , reprezintă un summum al străduinţelor fără de odihnă prestate de unele persoane cunoscute de fiecare dintre noi. Personaje în viaţă, plătite încă bine-merci din banii noştri şi aflate în libertate. Dar şi efortul demolator, programat atent şi îndeplinit pas cu pas, al multora altora pe care nu-i ştim.

Cei pentru care Armata contează au aflat şi, în timp, au deconspirat uneltele, metodele folosite, inclusiv instrumentele abil utilizate pentru desăvârşirea oribilei opere. Zadarnic!

S-a ajuns în situaţia în care este aproape imposibil să vorbeşti despre eforturile necesare pentru existenţa unei Armate puternice, despre respectul cu care trebuie tratată o asemenea instituţie. Imediat, denigratori ai instituţiei militare, ai ostaşului în general, apăruţi parcă de niciunde, te vor contra dur, cu argumente absurde şi evident iraţionale. Defăimători fabricaţi la comandă politică şi promovaţi cu îndârjire pe canalele mass-media vor umple cu lături tot ce înseamnă Armata. Vor nega şi macula tot ceea ce ea reprezintă în istoria şi realitatea de azi a ţării. Aşa cum, vreme de ani şi ani, ponegritorii dirijaţi de domnul Emil Boc (fost prim-ministru), domnul Şeitan (fost ministru al muncii), alţi aparatnici cu mintea spălată refugiaţi în partidele aflate la putere, idioţi patentati cu acces la presa scrisă şi la televiziune, au negat chiar şi ideea  trebuinţei instituţiei militare.

Apariţia pentru prima dată public a unui asemenea document ( Cartea albă a apărării) este lăudabilă. Se prezentă ţării, fără vălurile ameţitoare ale minciunii, o stare de fapt cunoscută. Numai că, tipic românesc, imediat după, adevărurile evidenţiate sintetic în document încep a fi vopsite. Domnul Ministru Duşa zice că ceea ce am văzut şi citit acolo nu este adevărat:

“Odată cu restructurarea armatei și cu trecerea pe principii NATO s-a trecut la o armată profesionistă care poate să îndeplinească misiunile pe care le avem în cadrul NATO și misiunile privind siguranța națională, cu efectivele care au fost planificate și, sigur, concomitent cu asigurarea tehnicii și a bazei materiale pentru îndeplinirea acestor misiuni”.

“Armata, așa cum este structurată acum, este conform stardelor NATO și dacă ne uităm pe statistici la celelalte state NATO și la statele din jur și din UE, în comparație cu numărul populației, efectivele armatei sunt comparabile”

Ba mai mult, întors din vizita oficială a premierului în SUA, domnul Duşa felicita ostaşii cu următoarele cuvinte:

“M-am întors de peste ocean din Statele Unite, de la Washington, am fost mândru să aflu că acolo peste ocean românii, România şi îndeosebi Armata Română sunt la mare cinste. În toate instituţiile în care am avut întâlniri în Statele Unite am auzit lucruri deosebite la adresa Armatei Române, la adresa militarilor români.”

Deci, e bine!

Este dificil şi poate inutil să încercăm a înţelege căror imperative s-a datorat apariţia Cărţii albe a apărării. Este, de asemenea, zadarnic să încercăm a înţelege intereselor cui folosesc declaraţiile liniştitoare ale domnului ministru. Dar, dacă cineva mai crede că a lăsa apărarea ţării exclusiv pe seama altcuiva, indiferent cine va fi acela, reprezintă o măcar şi minimă garanţie pentru existenţa viitoare a României, trebuie să-i spunem că ori este idiot, ori este trădător. Cale de mijloc nu există.

Iată ce spunea în lucrarea “Idei asupra problemelor actuale”, tot într-o conjunctură aproape similară, cu aproape un secol în urmă, marele patriot care a fost Nicolae Iorga:

Astăzi, când e vorba de viitorul ţării, ne gândim la două lucruri: unii, optimişti până la naivitate, socot că prin sistemul pactelor, în a căror eficacitate eu nu cred, au asigurat acest viitor, alţii, mai cuminţi, se gândesc la crearea unui suflet de apărare şi la găsirea formelor materiale pentru a se asigura”.

Subscriu!

Rating 3.00 out of 5
[?]

One thought on “Despre Armata, cu durere

  1. La încheierea contractelor de achiziții pentru dotarea armatei de ce nu se merge pe ideea :”Suntem prea săraci pentru a cumpăra lucruri ieftine”.Mai bine mai scumpe și noi,decât ieftine și vechi.Cel puțin la cele noi ai și mentenanța asigurată pe 5 ani,ai și piese deschimb etc.Să nu uităm că noi am inventat și avionul și motorul cu reacție,iar inginerul Iustin Capră a realizat cel mai performant motor din lume,cu un consum de sub 1 litru de carburant la suta de km.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*