Aflu că medicii pun de o răscoală…

De douăzeci de ani ne pleacă medicii. ”La-s să plece, libertartea de mișcare este înscrisă în Constituție”, ne spune hăhăind, de aproape zece ani, iubitul nostru președinte. Tot de două decenii, refuzăm să plătim medicii la adevărata valoare a muncii lor. ”Noi n-avem bani. Dacă sunt plătiți mai bine altundeva, să se ducă acolo!” decretează, de prea mulți ani, fără a se opri din hăhăit, jucătorul nostru președinte de țară.

Și așa, urmare a indolenței celor care ne conduc, au plecat deja mai mult de 20.000 dintre ei. Cu alte cuvinte, domnule Băsescu și domnilor guvernanți (aceiași, iar și iar), noi, românii, am rămas cu de douăzeci de mii de ori mai mari ”șanse” de a muri prematur, lipsiți de zecile de mii de doctori cărora, pentru a ne salva din boală, le-am plăti din banii noștri pregătirea. Și pe care, voi, cu buzunarela doldora, permițându-vă pentru orice răceală clinici vestite din lumea largă, voi cei aflați mereu în fruntea bucatelor, i-ați gonit.

Pentru oricare român sărac (și săraci suntem aproape toți) a ajuns frica de spital mai mare decât teama de moarte. Acasă, Moartea vine, te ia, și gata, nu-ți mai pasă. În spital mai întâi ești umilit, ești chinuit, ești batjocorit de toată lumea de acolo, de la portar, la infirmieră și apoi ignorat medic. Desigur, mori și aici, în mizeria românească numită spital. Dar cu câte costuri spirituale și pecuniare, după câte chinuri inutile?…

Iată că, surprinzător,deși din toată această tristă poveste cu doctori și pacienți, bolnavii sunt cei care suferă în primul rând, de răsculat se pregătesc  medicii și infirmierele. Ei se declară umiliți, cu demnitatea încălcată.

 Nu ne mai mirăm, ne aflăm în România! 

“Este o adevărată prigoană a cadrelor medicale, de aceea trebuie să luptăm pentru recăpătarea respectului cadrelor medico-sanitare. Mesajul comun este unul foarte clar: ne-a ajuns cuţitul la os, nu mai suportăm să fim umiliţi, batjocoriţi, nu mai suportăm să se încalce demnitatea noastră. Vrem tratament normal, nu preferenţial”, a explicat președintele Colegiului Medicilor, Vasile Astărăstoae.

 Într-o țară normal, cu aceleași cuvinte ar fi trebuit să protesteze pacienții. Fiindcă cei care mor cu zile sunt ei. Cei care suportă adevărata umilință, chinuiți zile întregi la cozile cabinetelor medicale, după ce dau șpăgi nenumărate din puținii lor bani, după ce sunt înghesuiti câte doi-trei în același pat murdar de spital, după ce li prescriu cele mai proaste medicamente, sunt ei, pacienții!

Iată cum ar suna, folosind exact cuvintele fierbinți ale domnului Astărăstoae, strigătul de protest al pacientilor români:

“Este o adevărată prigoană a pacienților,  de aceea trebuie să luptăm pentru recăpătarea respectului cadrelor medico-sanitare. Mesajul comun este unul foarte clar: ne-a ajuns cuţitul la os, nu mai suportăm să fim umiliţi, batjocoriţi, nu mai suportăm să se încalce demnitatea noastră. Vrem tratament normal, nu preferential!”