Circulă pe net câteva documente “reparatorii”cu referire la pensiile militarilor. Poate fi citit, inclusiv, ceea ce s-ar numi Proiectul Legii pensiilor militare.
Nimic nu este oficial. Par a fi doar „fumigene”. Adică o campanie propagandistică bine organizată. O mișcare menită să mențină activă amețeala liniștitoare indusă de mai bine de un an în mintea pensionarului militar. A acelui pensionar căruia statul i-a rupt unilateral contractul prin care, în schimbul vieții sale și a renunțării la drepturi firești pentru oricare alt cetățean, numitul “stat” promitea militarului că, la vremea bătrâneții,va avea asigurată o pensie de stat sigură și, pentru tot restul vieții, tratament medical și medicație gratuite.
Mințit profesional, umilit și furat la fel de profesional de băsești, de boci, de șeitani, de alde oprea ori de mai proaspeții urmași useliști ai acestora, pensionarul militar nu mai crede în bune intenții. Practic, scârbit, nici nu mai citește frazele dovedit mincinoase și poreclite pompos, cu nerușinare, ”LEGE”.
De ce le-ar mai citi? Doar pentru a mai adăuga la răboj o speranță sfărâmată? Și cum ar mai putea crede? Noii guvernanți au promis, înainte de alegeri, repararea imediată a nedreptăților. Dar n-au făcut-o! Au declarat încă de la mijlocul anului 2012 că au banii necesari pentru înapoierea furăciunii. Dar ”după”, n-au mai elaborat documentele necesare, fiindcă nu-i lăsa FMI-ul. Același FMI care, peste doar două luni, tot ei îl declarau nevinovat. În fața presiunilor justificate ale militarilor, au urmat declarațiile de reafirmare publică a voinței politice pentru a înlătura ceea ce au numit ”o nedreptate strigătoare la cer”. Numai că, vorba proverbului:”geaba voință fără putinință”!. Acum nu se mai găseau banii. Dispăruseră fără urmă și, ca urmare,mult promisa reparațiune mai era posibilă decât dacă se băga mâna în buzunarul ceilorlalți bugetari ori se furau de la gura restului pensionarilor. Prin noi și, nejustificate altfel, taxe. Politic explicabil: de ce să nu se dea, iarăși, vina pe pensionarii militari pentru sărăcirea altora? Se dovedise, indubitabil, că ”mișcarea” funcționase anterior sub lozinca băsesco-bocciană a ”pensiilor nesimțite”. De data asta, noua furăciune nu a mers, păstrându-se doar valul de ură antimilitari, reînoit. Ce a urmat? A urmat:”lucrăm la o nouă lege, reparatorie”. Ce Dumnezeu repară? Nimic! În paralel, mii de pensionari militari primesc cea de a cincea ori a șasea Decizie de pensionare contradictorie! Prin ea, sunt anunțați că, în urma ”recalculării” ( acțiune care oficial nici nu are loc) li se reduce cu milioane veniturilor deja diminuate, venituri care ar fi trebuit (oficial) să sporească, afându-se (tot oficial) în curs de ”reparare”! Povestea continuă, fiindcă, în mod miraculos, din nou au apărut, nu știm de unde, banii necesari. Da, dar ei, banii, nu pot fi alocați! Legea pe care, cu excepția guvernului, nimeni n-a văzut-o, trebuie întâi să treacă prin Parlament. Fără grabă. Lent, cât mai lent. Fiindcă, guvernanții, prin vocea ministrului apărării, declară că au timp, ei fiind abia la început de mandat…Iar o Ordonanță de Urgență ar fi imorală (?!)
Doar ei, pensionarii, nu mai au timp. Ei nu sunt la început de mandat, ci la sfârșitul celui dat cu bunăvoință de Creator. Cu fiecare zi care trece, unii dintre ei, mulți, trec în neființă prin patentatul mecanism șeitănesc al ”ieșirii pe cale naturală din sistem”. Dar, cui îi pasă?
Între timp, pe net, ori prin vocile plătite care se revarsă în difuzoare izvorând din spatele ”sticlei”, circulă, în cascadă, zvonuri, proiecte, variante reparatorii, termene scadente apropiate și asigurări politice liniștitoare de mai bine venite pe ”surse” și prin vocea premierului care, conform unui obicei moștenit, este și propriul său purtător de cuvânt…
Sintetizând: baliverne! De data aceasta nu colorate în portocaliu, ci în roșu! Pentru pensionarii militari, aceasta este singura diferență.