Povestea se repeta. Pensionarii militari, mintiti si umiliti în continuare

Pensiile militarilor au trecut, după decembrie 2012, de la stadiul de “nesimţite” la faza în care sunt aruncate între promisiuni neonorate, minciuni neruşinate, amânări perpetue si incriminări confecţionate dupa verificata metodă bocciană a sădirii urii între clasele sociale.

                Spun “pensile militarilor” şi nu “pensile militare” pentru că, în România, aserţiuna din urmă a fost, vorba cântecului, “ştearsă din legile omeneşti”. Statistic, suntem singura ţară din Europa şi una dintre puţinele state ale lumii unde înjosirea militarului a atins un asemenea nivel. Şi, incredibil pentru o ţară democratică, militarii tac, asociaţiile lor profesionale care reprezintă zeci de mii de membri pupă în continuare mâna puterii nesimţitoare iar sindicatul pensionarilor oscilează între a susţine drepturile umiliţilor şi a gusta din mierea politicii.

 Îmi vine să-mi scuip în sân când îl aud pe proaspătul premier repetând, punct cu punct, metoda bocciană a incriminării pensionarilor militari de către alte categorii sociale. El spune, senin, ca şi cum ar da o veste bună:“ Pot înapoia ceea ce s-a furat de la cei 30.000 de pensionari militari numai dacă impozitez suplimentar bugetarii”…

Păi, scumpule domnule premier pe care şi militarii te-au adus acolo de unde îi batjocoreşti acum, banii furaţi de la aceşti nevinovaţi nu au fost daţi bugetarilor de la care acum vrei să-i iei! Şi lor li s-a luat! Procedând aşa, comiţi o nedreptate şi îi învrăjbeşti pe bugetari împotriva pensionarilor militari! În campania electorală, când le zâmbeai plin de condescendenţă, când ai promis că de a doua zi de premier vei “repara nedreptatea”, nu ai spus că o vei face numai supraimpozitând ceilalţi bugetari, amărâţi şi ei!

Mai nou, ieri, acelaşi premier spune, cu aceeaşi seninătate, că nu le poate da militarilor înapoi banii luaţi cu japca decât dacă îi ia din pensiile altor categorii de pensionari(!?) Care să fie motivul pentru care premierul doreşte să învrăjbească acum, din nou, pensionarii între ei, sugerând că vinovaţi de scăderea eventuală a altor pensii ar fi pensionarii militari care nu se mai satură, care vor pensii mai mari? Pentru ce vrea să pună, iarăşi, pensionarii militari la stâlpul infamiei? Nu-l întreabă nimeni!

În paralel, pensionarii militari sunt “anesteziaţi” cu promisiuni de mai bine, repetându-se obsedant că voinţa politică există, că se lucrează la o nouă lege ( care continuă a fi cvasicunoscută şi care pare a fi, pentru majoritatea pensionarilor militari, mai umilitoare decât legea lui Boc), că se caută soluţii de rezolvare etc.

Ceea ce vedem cu toţii este o întreagă suită de minciuni şi de manevre politice vetuse, dorindu-se parcă testarea răbdării şi a limitei suportabilităţii umilinţei. Domnul Duşa, aflat departe de nevoile pensionarilor ministerului la care a nimerit spre a-l conduce, promite să lungească pe cât posibil calvarul vinovaţilor fără vină. Scenariul, în opinia domniei sale, ar urma următorul traseu: emiterea unui proiect de lege, discutarea cu factorii implicaţi, refacerea proiectului, obţinerea avizelor obligatorii, supunerea proiectului aprobării guvernului,introducerea pe agenda parlamentului, discutarea în parlament etc. “S-ar putea şi mai repede”?, a fost întrebat.  Da, prin Ordonanţă de Urgenţă care să refacă punctual nedreptatea,adică furăciune de toţi recunoscută. Apoi este timp şi pentru o nouă lege…Dar domnul Duşa este un om al principiilor. Şi-a amintit că atunci când era în parlament  îl deranjau personal Ordonanţele de Urgenţă. Aşa că, firesc, va trece “repararea” prin cel mai lung proces fiindcă, declară dânsul, are timp, încă trei ani la cârma ministerului: “Eu sunt de parere că trebuie trecut prin Parlament, am foarte mult timp, trei ani; cât am fost lider de grup parlamentar am spus că există un abuz de ordonanţe de urgenţă

Nu pentru că mi-ar fi simpatic l-am dat exemplu pe ministrul Duşa, ci, întrucât, acum, pe oricine întrebi despre stadiul rezolvării nedreptăţii, de la prim-ministru la parlamentari şi la ministrul muncii, arată cu degetul spre Duşa, scuturându-se fiecare de responsabilitate precum câinele de apa în exces pe blană. Iar domnul Duşa, ardelean molcom, are un proiect. Lung. Cât mai lung!

 Deci, iubiţi pensionari militari, cred este timpul să nu vă mai complaceţi  în postura de victime neputincioase. Sunteţi mulţi, sunteţi organizaţi, aveţi dreptatea de partea voastră. Dacă fiecare, cu ceea ce îi stă în putinţă, acţionează, puteţi forţa, cu armele democraţiei, revenirea la normalitate. Altfel, va continua să fiţi umiliţi, discriminaţi şi obligaţi să părăsiţi această lume mult mai devreme decât, biologic, ar trebui.

Rating 3.00 out of 5
[?]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*