(Dedicată militarilor în rezervă şi retragere cărăra li s-a furat din pensie. Şi li se mai fură încă)

Sunt mulţi. Număraţi, pe bune, ar depăşi 30 000. Privind strict statistic, cifra reprezintă cam jumătate din efectivele active ale Armatei României. Cu toate acestea, pentru politicieni, cei de ieri dar şi cei de azi, miile de suflete, miile de destine, nu semnifică nimic.

Ei, cei treizeci de mii de militari în rezervă şi retragere cărora li s-a furat din pensie, sunt în continuare duşi cu vorba. Rămân cu paguba. Şi cu asigurări că va fi bine. Au trecut deja 9 luni de când s-a instalat la Palatul Victoria un guvern care a declarat ca prioritate absolută îndreptarea nedreptăţiilor anterioare. Iar ei, zecile de mii nedreptăţi ai maşinaţiuni politice abjecte, se regăsesc în aceeaşi situaţie. Jecmăniţi, iar şi iar. Plătesc, lună de lună, un bir care merge uneori până la 60% din venitul lor. Şi-au cheltuit, îmbogăţind avocaţii fără pic de efect reparatoriu, economiile de-o viaţă. Şi-au sporit suferinţele fireşti ale vârstei rătăcind inutil prin sălile tribunalelor. Inutil!

În schimb, li se servesc promisiuni propagandistice acompaniate de bubuitul lovirii cu cărămida în piept. Ştergându-şi cu dosul palmei lacrimi de crocodil, cât mai teatral posibil, atenţi la unghiul cel mai avantajos al camerelor de luat vederi, politicienii aflaţi acum la putere le dau dreptate. Se recunoaşte nedreptatea „de neiertat” şi, crezându-i în continuare naivi lipsiţi de putere, ei, politicienii, amână la nesfârşit revenirea la normalitate.

Să ne amintim ce declara şi semna cu mână proprie fostul ministru al apărării, parlamentar acum:

“Nu voi ocoli aceasta temă, ea fiind o prioritate pt mine şi în capacitatea parlamentară pe care o deţin. În acest sens, am dezbătut pe larg subiectul cu noul ministru al apărării, care a reacţionat pozitiv, avand în vedere faptul că sumele necesare se pot deduce în urma clarificarii procesului oneros de recalculare a pensiilor.”

“Deci, nu voi face niciun pas înapoi pentru îndreptarea acestei mizerii generate de derbedeii care ne-au băgat mâna în buzunar banditeşte. Cu stimă, Corneliu Dobriţoiu”.

Dur. Foarte dur. Omul pare, acum, hotărât. Dar, cât a fost ministru, a pus să se ocupe de problema atât de dureroasă a pensiilor militare o fătucă, prin vârstă, experienţă şi arie de procupare anterioară, mult prea departe de înţelegerea adevăratei dimensiuni a problematicii. Şi, pe tot timpul mandatului său de ministru, problema “ne ocolită” s-a tot “rostogolit” şi, în cele din urmă, a rămas ca în tren.

Ca “în tren” pare a fi ea şi în continuare fiindcă, autorul “procesului oneros de calcularea pensiilor”, unul dintre “derbedeii care ne-au băgat mâna în buzunar banditeşte”, pe numele său adevărat Gabi Oprea, este acum ditamai vice prim-ministru, având în responsabilitate, desigur,  problematica militară…

Tot prietenul de suflet al pensionarilor militari, domnul “cu stima”, Cornelui Dobriţoiu, a promis, împreună cu tânârul şi activul prim-ministru că, până la sfârşitul anului 2012 se va face dreptate. Aţi văzut dv. această dreptate? Nu. Nu i-a lăsat FMI-ul s-o facă… Sau, iarăşi nu!  Până la urmă, n-au fost vinovaţi stăpânii noştri transnaţionali. Ei vor, că ne iubesc! Ca dovadă, acelaşi domn Dobriţoiu declara înainte de alegeri:  “Fondul ne-a specificat foarte clar că intenţia, dorinţa, raţiunea pe mandatul pe care-l are în România este să stabilească nişte repere macroeconomice! Dacă noi , în interiorul bugetelor instituţionale putem rezolva această chestiune, Fondul nu are niciun fel de problemă. Aşa că aşteptăm o decizie a Guvernului cât de curând, după evaluarea întâlnirii cu Fondul Monetar Internaţional”. (sublinierea îmi aparţine)

Se pare că guvernul, acelaşi care promisese repararea nedreptăţii, nou şi vechi în acelaşi timp, este cel care n-a vrut. Ba chiar a uitat complet că ar exista în România o astfel de nelegiure. Pensionarii militari sunt în continuare amestecaţi cu ceilalţi (meritorii de altfel, cărora li s-a reparat însă furăciunea) pensionari ai ţării.

Ce ne spune stăpâna inelelor numite pensii, doamna ministru Mariana Câmpeanu? “Lor (militarilor) le-a scazut pensia. Deci de doua ori s-a facut o nedreptate: o data ca i-am disponibilizat automat si a doua oara ca un drept câstigat i-a fost diminuat. La aceasta categorie ma refer si pentru ei cautam în continuare o solutie, iar domnul prim-ministru a afirmat ca vom gasi o solutie de rezolvare”.

Nu daţi frâu liber lacrimilor de recunoştinţă! Întrebată “Când?”, doamna a fost tranşantă, dar regretabil de ambiguă“ În acest an trebuie să găsim soluţia”  Deci, din nou, rămâne „ca în tren”!

Dar noul ministru? Domnul fost de interne şi actual al apărării? Domnia sa tace, filozofic. Dar, avem speranţe. Conform spuselor amicului Dobriţoiu, „a reacţionat pozitiv”.

Prin urmare, dragi oşteni care v-aţi amanetat viaţa pentru a asigura existenţa acestui stat, care v-aţi îndeplinit cu devotament datoria, care a-ţi votat cu speranţă noul regim politic, care vedeţi zi de zi cum sunteţi luaţi drept proşti, nelegiurea continuă. Ea pare a fi perpetuă.

Înainte de a încheia acest strigăt de indignare, printr-o ciudată meandră a minţii, îmi amintesc ceea ce promitea, cu lacrimi în ochi, înaintea alegerilor prezidenţiale din 2009, Comandantul Forţelor Armate, preşedintele ţării: “Vă asigur că nimeni nu se va atinge de drepturile militarilor în rezervă, de pensiile militare. Sunt numai zvonuri!”

Domnia sa este preşedinte şi azi. Şi este încă, prin lege, Comandantul Forţelor Armate ale României. Se afla, atunci, în faţa a sute de generali şi ofiţeri. În chiar sala de şedinţe a Ministerului Apărării Naţionale…

Şi, s-a văzut cu ochiul liber, nu a roşit!