21.12.2012

O zi istorică. Cu eşecuri, cu izbânzi, cu bucurii şi cu tristeţi.

Pentru unii, şi nu puţini, insuccesul notabil pare a fi că Terra, sfânta  noastră mamă, n-a răspuns aşteptărilor apocaliptice. Ea a refuzat să ne omoare în chiar această zi.

Pentru alţii, succesul fără de precedent al ultimilor ani este alegerea unui nou guvern.

În ceea ce mă priveşte, cel puţin câteva dintre evenimentele zilei pot fi asimilate unor eşecuri dureroase. Mă gândesc la adânca tăcere oficială care a înlocuit aniversarea a 23 de ani de la data schimbării cursului istoriei României moderne. Socotesc că  guvernanţii, prinşi azi precum câinii în lupta acerbă pentru ciolan, n-ar fi trebuit să uite că îmbogăţirea lor mult decât spectaculoasă se datorează în primul rând idealiştilor uitaţi acum. Tinerilor care, la 21 decembrie 1989 şi mai apoi, au udat cu sângele lor pavajele îngheţate ale oraşelor ţării. Tot în categoria eşec mi se pare a se încadra şi numirea în înalta demnitate de viceprimministru a omului care a acceptat şi a contribuit direct, an după an, la umilirea fără de precedent într- o sută şi cincizeci de ani a Armatei Române.  Ridicarea la o asemenea demnitate a domnului G. Oprea nu face decât să păteze irevocabil  guvernul, oricare ar fi acesta. Cu gândul în continuare la militari, o imensă greşeală consider că este numirea domnului Nicolăescu ca ministru al sănătăţii. Acest domn, aflat cu ani în urmă în aceeaşi functie, a stabilit printr-o lege aberantă că asistenţa medicală gratuită a militarilor trebuie plătită. Şi de atunci, militarii, cu mic cu mare, activi sau în rezervă, îşi plătesc cu bani grei, lună de lună, gratuitatea medicamentelor şi a tratamentului medical, gratuităţi înscrise de un secol în legile care reglementează viaţa şi moartea soldatului profesionist. Sunt sigur că nici domnul Oprea şi nici stimabilul Nicolăescu nu şi-au schimbat năravul. Poate, cel mult, culoarea părului…Iată de ce, pentru mine, ziua aceasta, fie ea şi istorică, se înscrie între cele triste.

Încolo, toate ca înainte. Acelaşi hăhăit prezidenţial, aceleaşi bădărănii băsciene, identice promisiuni guvernamentale, total asemănătoare încăierări ale profitorilor în spatele uşilor închise, la fel de multă sărăcie prezentă şi viitoare pentru cetăţean şi cu nimic diferită condiţie de colonie europeană pentru România, ţară de mâna a doua în ochii străinilor care ne hotărăsc soarta.

O zi: 21 decembrie 2012. Data unei apocalipse ratate. Sau nu!

Rating 3.00 out of 5
[?]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*