23 martie 2010. Consiliul Suprem de Apărare al Ţării accepta cumpărarea a 24 avioane multirol F-16  la suma de 1,3 miliarde dolari (circa un miliard de euro). Avioanele erau de tipul F- 16 Block 25, folosite, unele aflate încă în uz, fiind fabricate cu treizeci de ani în urmă.  Este bine de ştiut că F-16 Block 25  se află în plin proces de retragere din înzestrarea armatei americane.

Oferta americană nu a fost singura. Grupul european EADS s-a oferit să ne vândă avioanul Eurofighter Typhoon (despre care am discutat în numărul trecut al revistei), iar guvernul suedez a oferit avionul multirol al firmei SAAB, JAS 39 Grippen (despre care intenţionăm să vorbim acum)

O scrisoarea aproape pierdută

Cu numai o săptămână înainte de şedinţa CSAT care urma să se pronunţe în favoarea tranzacţiei pe linia Washington-Bucureşti, directorul de marketing al firmei SAAB AB, Richard Smith, adresa o scrisoare Parlamentului României. Detaila acolo oferta suedeză şi avantajele acesteia vis-a-vis de oferta americană. Nu i-a folosit la nimic. Parlamentul nu a reacţionat, oficial, în nici un fel. Nici în plen şi nici prin comisiile de apărare.  Epistola oficialului suedez mai există şi acum la Camera Deputaţilor şi, în copie, la fiecare dintre preşedinţii Comisiilor de Apărare. Data primirii, 15 martie 2010.  Acum doi ani! Ea are nouă pagini.  Regret sincer că nu o pot transcrie în totalitate deoarece demersul meu riscă a  fi interpretat ca reclamă, de către cei interesaţi. Voi risca, totuşi, unele extrase. Pentru corecta dumneavoastră informare. Este un demers necesar, întrucât scrisoarea, extrem de politicoasă, evidenţiază aspecte care limpezesc în mare măsură tot ce s-a neglijat atunci când, în spatele uşilor închise, s-a optat pentru avionul F-16. Aspecte pe care trebuie să le cunoaştem cu toţii. Pentru că, miliardul de euro este plătit de noi. Câte şase sute de euro de la fiecare român. Fie el bărbat, femeie, bătrân în pragul morţii ori copil abia născut. Fie că are de unde, fie că nu.

Cu privire la metoda de selecţie, dl. R. Smith scria: ”În lipsa unei licitaţii, este imposibil ca factorii autorizaţi să poată emite judecăţi şi să ia deciziile adecvate. O licitaţie transparentă este, aşadar, negreşit în interesul plătitorilor de taxe şi impozite din România”  În continuare, dl. director enumeră 10 domenii în care JAS 39 Grippen este superior avionului american şi motivele pentru care, în opinia sa, la o evaluare corectă,  opţiunea armatei române ar fi trebuit să fie avionul suedez. Iată câteva dintre avantajele enumerate în scrisoare: superioritate operaţională; un program de offset industrial însoţitor, la cel puţin 100% din valoarea totală a contractului; o finanţare mai mult decât avantajoasă; costuri operaţionale la aproximativ jumătate decât costurile avionului F-16; avioanele suedeze sunt noi şi nu sunt necesare nici un fel de costuri adiacente imediate, cum ar fi amenajarea bazelor aeriene, reasigurarea capacităţii de zbor a avioanelor etc, aşa cum impune o flotă second hand, fabricată în anii ‘ 80.

În aceeaşi scrisoare, rătăcită intenţionat sau din pură neglijenţă prin arhivele parlamentului, dl. R.Smith mai arată: „Avioanele F-16 care sunt oferite României sunt vechi, din aceeaşi generaţie cu MIG-urile 21, dar vor avea nevoie de o modernizare importantă pentru a fi aduse la un standard operaţional care să fie apropiat celui al MIG-urilor 21 Lancer…Un alt mit care trebuie spulberat, în opinia mea, este promisiunea unui offset din partea SUA. Guvernul SUA nu este în măsură să livreze offset. Aceasta este o realitate…Aşa că a cumpăra avioane americane vechi de la guvernul SUA nu ar aduce nimic în schimb pentru plătitorul de taxe şi impozite- lipsa de offset înseamnă că nu se vor crea locuri de muncă, nu vor urma investiţii şi înseamnă zero pentru industria aeronautică şi de apărare a României”

Ce altceva mai ofereau suedezii?

Atât ambasadorul Suediei la Bucureşti cât şi Jerry Linderbergh, director pentru export Grippen, afirmă că SAAB, împreună cu guvernul suedez, va garanta (prin offset-ul de 100% din valoarea contractului) efectuarea unor investiţii, crearea de locuri de muncă, transferuri de tehnologie, activităţi de producţie, asamblare şi mentenanţă la Avioane Craiova,Romaero şi Aerostar Bacău sau alte facilităţi industriale. Deci beneficii, urmare directă a contactului, de peste un miliard de euro!  Ei afirmă, şi poate fi verificat, că  în Ungaria – care a cumpărat 14 avioane Gripen – programul offset a creat peste 6.000 locuri de muncă, a generat investiţii directe de peste 200 milioane de euro precum şi exporturi de 450 milioane euro.

Altceva? Iată: plata avioanelor Gripen s-ar face după o perioadă de graţie de doi ani şi ar fi eşalonată pe durata a 15 ani; faţă de oferta iniţială (anul 2009) suedezii au acceptat o reducere a contractului cu circa 1/3, suma concretă la care s-a renunţat  fiind  400 milioane euro; nu se impun a fi plătite, ulterior, nici un fel de comisioane de administrare sau costuri adiţionale; pistele şi bazele aeriene nu trebuie refăcute, avioanele fiind perfect operabile cu cele existente;

Oferta suedeză are în vedere numai avioanele, fără armamant şi fără muniţie. Costurie acestora urmând a fi discutate separat.

Ce oferă şi ce nu oferă americanii?

(urmează partea a patra)