DIN NOU, UN ROMÂN NOU!

                                               (din ciclul “Pamflete amare”)

            Ne tot chinuiam să aflăm cine este vinovat. Să-l  găsim pe acela care este responsabil pentru înjumătăţirea salariilor bugetarilor, „unitarizarea” pensiilor(pretext pentru a se fura  indecent de mult din veniturile unor importante categorii sociale), transformarea educaţiei din activitate nobilă  într-un balast social, tragedia prezentă şi viitoare  trăită de bătrânii naţiei, dispariţia aproape totală a asistenţei medicale, metamorfozarea  poliţiei din apărător al cetăţeanului în  inamicul public numărul unu, moartea tragică a tot mai multor militari în ţară şi aiurea în lume, coma în care se află parlamentul, izolarea cvasitotală a ţării pe plan internaţional şi, mai presus de toate, să-l găsim pe acela din cauza căruia banii în România au devenit marfă de contrabandă. Mai rari decât praful stelar.

            Azi, prin clarviziunea iubitului nostru preşedinte, misterul a fost dezlegat! „Vinovat este românul!” Şi ne îndeamnă să ne  arătam cu degetul, acuzator,  fiecare dintre noi.  „Pentru că”, afirmă preşedintele aflat probabil în starea aceea specială care îl îndeamnă la viziuni de epocale, „românul de astăzi este un leneş. Învăţat să ţină  mâna întinsă la mila statului.”

            Nu contează că  însuşi  Băsescu Traian confirmă astfel, fără pic de jenă,  ruşinosul „salut românesc”, răspândit în lumea întreagă la 17 aprilie a.c. de la postul de televiziune France 2. Importantă este viziunea! Şi prietenia sa cu domnul  Nicolas Sarkozy, celebră de altfel.

           Românul, ne mai spune preşedintele ales de noi, stă cu mâna întinsă spre mila vrednicului guvern, condus  de vaşnicul, atotsupravieţuitorul, capabilul şi inteligentul domn cu nume onomatopeic. Cum, care guvern? Guvernul acela, care s-a făcut preş pentru ca poporul să-l calce pe burtă spre a nu-şi murdări  pantofii cu  criza în timp ce păşea, demn, peste  ea! Acum, cu pantofii curaţi, românilor  nerecunoscători, vă prefaceţi că nu vă mai amintiţi?

        Şi preşedintele, incriminator, infierează românul care pentru a-şi păcăli guvernul a devenit delăsător, bolnav cronic prefăcut, invalid inchipuit şi handicapat mintal deştept. Incriminează propriul popor plin cu femei care rămân gravide numai pentru a fura statul şi cu copii care devin preşcolari ori elevi numai pentru a-i înşela pe domnul Boc şi echipa sa de specialişti. Românul face toate astea, a constat preşedintele, numai şi numai pentru a primi bani nemunciţi. Bani pe care statul nu-i mai are (din motive tot mai dificil de explicat şi suficient de neclare) şi pe care, deşi ar dori din toată inima, premierul nu-i poate împărţi cu pretinşii nevoiaşi descoperiţi acum de alesul nostru. Mai ales dacă,  ei, pretinşii, nu sunt membri ai partidului condus de chiriaşul din Palatul Victoria..

        Ne mai spune domnul Băsescu că românul acesta leneş, cu palma făcută căuş  în intensa sa dorinţă de a înşela statul,  a ajuns până acolo încât a scos „la bătaie”  batalioane de femei rujate ( ce ruşine!) cărora, în prealabil, le-a umflat ochii cât cepele. Abia dacă îmi pot închipui această scenă, de un grotesc inimaginabil, cu care se confruntă zilnic guvernul şi preşedintele.  Privind din acest unghi ceea ce se petrece în România, aproape că aş avea înţelegere faţă de pasiunea bahică ce, spun unii, l-ar pârjoli pe cel ajuns în fruntea statului. Cum să reziste coşmarului, sărmanul, fără whisky?

      Tot românul  nostru, ne mai destăinuie preşedintele  (prins în acelaşi acces de sinceritate), se preface a fi şomer. Din lipsă de chef de muncă. Pentru că, ne avertizează  prezidentul, şomajul este tot un fel de cerşetorie. Un alt mod, pervers, de a întinde mâna la mila bocului.

      Şi, afirmă cu ton poruncitor:” Toate acestea trebuie să înceteze! Până nu este prea târziu!”

       Amintindu-şi probabil de iniţiativa  unui predecesor care a sfârşit tragic, iubitul nostru preşedinte, acompaniat de nelipsitul domn Boc pe post de ecou, sugerează nevoia unui om nou. A unui român nou nouţ.

      Un român nou şi intolerant. Care să-i alunge pe leneş, pe hoţoman, femeia rujată, pe şomer şi pe cel cu dizabilităţi, pe bătrân şi pe bolnav, mama şi copilul. Care să aibe implantată în cerebel dorinţă nestăpânită de muncă fără preget. Care să stea o lună pe an la coadă pentru a plăti impozite imense, plin de bucuria împlinirii menirii sale. Care să trudească vesel numai pentru a da bani guvernului. Care să nu-şi cumpere frigider sau maşină, fiindcă prin creditarea sa sărăceşte statul (o altă viziune cu izvor prezidenţial). Care să aplaude până i se înroşesc palmele când trece pe lângă palatul Cotroceni şi care să facă mătănii la intrarea în piaţa Victoriei. Şi să înveţe, încă din cei şapte ani de acasă, cum se spune în limba maghiară :” Ai dreptate, tu ungurule eşti fratele meu mai deştept!”

       Vă rog, nu distrugeţi grandioasa viziune prezidenţială! Ca să supravieţuiască, preşedintele şi guvernul său au nevoie de un om nou. De un român aşa cum ei îl zugrăvesc.  De un popor de boci, udreşti, şeitani şi urmaşi ai lor, clonaţi. Dar mult mai săraci. Infinit mai mult!

     Acum, când ştiţi că sunteţi  vinovaţi, nu vă iertaţi! Aliaţi-vă campaniei de eradicare a românului vechi din ţara noastră.  Alungării  dumneavoastră, netransformaţii,  în lumea largă ori scoaterii voastre din sistem! Sau, aşezaţi-vă la rând pentru clonare. Şi, ne asigură iar corul băscian,  o să trăiţi bine!..