“ONOAREA ARMATEI ROMÂNE”

         Mi se confirmă, încă odată dacă mai era nevoie, că trăim în ţara absurdului. Aflu cu adâncă mirare că, de Ziua Armatei, ministrul apărării la decorat pe premier. De ce? Fiindcă poate! Decorează pe cine „vrea muşchii lui”. Mă mir că a scăpat doamna Udrea. Ori miss Roberta Anastasie.

        Are domnul Boc vreun merit pe plan militar? Desigur.

       Este cel care a inventat, pentru militarii în rezervă şi retragere, sintagma „pensii nesimţite”.

       Este acela care a organizat şi a declanşat campania de umilire şi injosire fără precedent a militarilor.

       Sub semnătura sa au fost furate indemnizaţiile şi sporurile fireşti ale celor care sunt în serviciu 24 din 24, şapte zile pe săptămână, până în ziua pensiei.

         Din dispoziţia sa, la sugestia preşedintelui (apropos, pe el nu-l decoraţi, domnule Oprea?) au fost reduse soldele cu 25%.

          Prin măreaţa sa viziune, pensiile militare de stat au fost ciuntite în mod sălbatec iar bătrânii armatei puşi pe drumuri ca să demonstreze (nu se ştie cui) că au trăit, că au muncit, că au primit solde şi demnităţi, că au fost şi sunt încă vii, că au pus bazele unei armate care îşi face cu prisosinţă datoria în cadrul NATO.

         Tot domnul Boc, prin ilustra sa inteligenţă, i-a obligat pe militarii cu părul alb să ceară de la ministerul apărării date pe care apoi să le dea înapoi armatei. Motivul?  Să-i oblige să ceară singuri, sub semnătură, furtul din pensie. Dacă nu semnează, dacă nu cer diminuarea pensiei, vor fi pedepsiţi. Cum?  Prin anularea dementă a gradelor, a funcţiilor, a ordinelor şi medaliilor primite din partea statului (unele sub semnătura preşedintelui ţării).  Prin calcularea unei pensii demnă de absurdul kafkian, imaginându-se o viaţă virtuală pentru fiecare militar, luându-se ca unic reper de calcul al pensiei salariu mediu brut pe economie, în multe cazuri şi el determinat virtual. Totul, indiferent de poziţia socială, gradele, funcţiile  ori  demnităţile ocupate de fiecare militar. Otova! De la  general, la soldat.

        Da, domnul Boc trebuia decorat! Dar de  Guiness Book of World Record! Pentru că este unic. Pentru că atâta ură, răutate, desconsiderare şi bătaie de joc faţă de o instituţie fundamentală a statului, din partea unui premier în funcţie, nu s-a mai pomenit. Niciodată! În nici o ţară! De când a apărut Homo Sapiens.

       Dar absurdul continuă. Domnul Boc nu este militar. Domnul Boc urăşte armata. Din toată fiinţa sa. Şi a primit cea mai înaltă distincţie pe care armata o poate atribui. Denumirea decoraţiei întregeşte apoteotic aberanta  realitate în care suntem obligaţi să trăim. Ca popor, ca militari. Decoraţia se numeşte „Onoarea Armatei Române”!

     În concluzie, demersul domnului Oprea merită şi el un loc. În Cartea Recordurilor Absurde. Dumnelui, în calitate de ministru şi-a decorat şeful, pe premier. Regula, normalitatea, ar fi să se întâmple invers. Adică, şeful să-şi recompenseze subordonaţii.  Ministrul Oprea a atribuit cea mai înaltă distincţie pe care Armata o poate da, celui care a adus militarilor români cel mai mare deserviciu din istorie, dovedind în mod repetat că urăşte adânc oamenii sub uniformă. Celui care a a legiferat dispariţia statutui social de militar şi a desfiinţat de facto meseria de militar. Celui care i-a umilit ca nimeni altul pe militari. El, acest personaj, a fost decorat. Nu de ministrul faptelor  ilogice. Ci de ministrul celor care tocmai au fost renegaţi, dezonoraţi.  Cu medalia denumită „Onoarea Armatei Române”! Cu Onoarea Armatei!!!

         Desigur, vor fi unii, rătăciţi emisari ai ilogicului, care vor încerca să explice imposibila realitate a decorării. Încercând să vopsească iraţionalul în culorile normalităţii.  Să ne facă să acceptăm că fără „înţelegerea” primului-ministru, militarilor le-ar fi fost şi mai rău… Că ni se pare nouă că domnia sa urăşte militarii, în realitate premierul iubindu-i şi respectându-i ca nimeni altul…Că desfiinţarea statutului de militar este de fapt spre binele armatei…Că reducerea cu aproape jumătate a drepturilor băneşti ale militarilor este singura cale spre bunăstarea lor şi a familiilor lor…Că punerea pe drumuri a vârstinicilor armatei le prieşte la sănătate şi le menţine pofta de viaţă…Că impunerea brutală de a-ţi cere reducerea pensiei este demersul legal necesar creşterii acesteia…

        Şi ca un semn al adâncimii oceanului de nonsens care ne îneacă, să ne reamintim că ministru apărării, în persoană, a ajuns în timp record general cu patru stele fără să comande, măcar pentru o zi, vreo structură militară. Oricât de mică. Eventual o grupă, ori un echipaj de trei oameni. A urmat recompensa. A devenit, brusc, ministrul armatei!

        Cele de mai sus se întâmplă într-o ţara reală. În ea convieţuim. Poate ar trebui să se numească ABSURDISTAN. Schimbare de nume care, urmărind firul faptelor, nu este departe de a se petrece.