NEA MITICA

NEA MITICĂ

În noiembrie anul trecut, întorcându-mă de la secţia de votare, m-am întâlnit cu nea Mitică. Om în vârstă. Locuieşte în blocul de vis-a-vis cu toată familia. Nevastă, doi băieţi, două nurori şi un nepot. Era vesel nea Mitică. Mi-a povestit că el şi întreaga familie îl votaseră pe Traian Băsescu. „El va pune ordine în ţară!”, mi-a zis cu convingere nea Mitică. Nu l-am contrazis. Cum să strici bucuria unui bătrân?
Ieri, m-a oprit pe stradă. Nea Mitică părea disperat. „Ce ne facem cu derbedeul ăsta?”. M-am făcut că nu pricep. „Care derbedeu, nea Mitică?”. Era de-a-dreptul indignat că nu pricepusem din prima. „Cum care, domnule? Băsescu, asasinul!”
Ce să-i spun bătrânului din faţa mea? Ce puteam eu să-i spun mai bine decât îi spusese chiar preşedintele ales de el? De ce să-l amărăsc şi mai mult, spunându-i ceea ce probabil şi el înţelesese? Că se înşelase. Că se lăsase păcălit, el familia sa şi încă vreo câteva milioane de oameni,de către o persoană imorală, fără suflet, fără reale capacităţi de conducător, fără educaţie şi fără dragoste şi înţelegere în raport cu omul de rând, cu cetăţeanul? Că fusese prostit de o maşinărie de vot menită să îmbrobodească alegătorul? Că i-au fost „vândute” himere? Că, în fond, omul pe care îl alesese, care mai demonstrase că-i lipsit de cuvânt şi demnitate, îşi dorea numai binele său personal, hrănirea unei ambiţii nemăsurate de parvenire? Că votatului domn Băsescu nu-i pasă nici cât negru sub unghie de viaţa bietului nea Mitică şi a numeroasei sale familii? Că a fost folosit şi aruncat ca o bucată de hârtie higienică?
Mi-am continuat drumul. Fără să răspund întrebării disperate a vecinului de peste drum. Ghicindu-i lacrimile de disperare din ochi. Sperând că avea acolo şi regretul că el şi familia lui făcuseră posibilă apariţia unei asemenea clipe. Clipa unui adevăr dureros.

Rating 3.00 out of 5
[?]

One thought on “NEA MITICA

  1. Mie nu mi-e mila de alde nea Mitica. Deloc! Chiar ma bucura ceea ce traiesc ei acuma, pentru ca, inainte de alegeri, cand incercam sa le deschid ochii, li se umflau venele de la gat si erau gata in orice clipa sa-mi sparga capul. Le urez ani multi cu alesul inimii lor. Eu traiesc bine, merci. Caci eu m-am declarat cetatean “pres-free”, adica fara de presedinte. Stii ce bine e?! Nu ma simt jenat cand se face ala de cacao, nu ma simt frustrat cand il vad mintind in public, nu mi se mai umfla ficatul cand o vad pe fie-sa citind in Parlamentul European biletelele trimise de ta-su. Nu exista, pentru mine. Si daca nu exista, de ce m-as supara?

Leave a Reply to Singur Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*