E.S. MINCIUNA

                                                                      (din ciclul „pamflete amare”)

            Suntem, fie că ne dăm seama, fie că nu, în plină epocă a minciunii. Dacă aş fi pictor şi ar trebui să fac un portret al timpului prezent l-aş numi „Excelenţa Sa Minciuna”.  Ar avea chelia cu neg a preşedintelui, ochelarii şi privirea goală a premierului, zâmbetul strâmb al lui Berceanu, decolteul adânc al doamnei Udrea-Cocoş,  tenul roz al lui Videanu, fălcile „buldogului” de la Interne, buza de sus a Ebei şi alte multe trăsături fizice şi de caracter prezente în prim-planul vieţii politice.

            Pe tot restul pânzei va fi scris un pomelnic. Mărunt, ca să încapă!  Literele dese şi micuţe vor ascunde parţial fundalul cuprinzând: casa din Mihăileanu, flota comercială nevândută de Băsescu, apartamentul fiicei preşedintelui, coasa lui Boc, bordurile videene,  autostrăzile şi căile ferate berceaneşti, pădurile flutureşti ale bucovinei, hotelurile şi litoralul udro-cocoşesc,  spitalele udemeristice, bugetarii şi pensionarii în coloană constituită spre locul de veci pe un drum marcat cu indicatoare şeităneşti, constituţia plină de sânge, parlamentul unicameral, ordonanţele neconstituţionale ale constituţionalistului naţional…

            Cum nu am suficient timp, spaţiu şi nici îndestulătoare memorie ca să vă prezint întregul pomelnic, voi  încerca o schiţă:

• Preşedintele a ajuns pe lista de candidaţi printr-o minciună. Tragedie, lacrimi, vechiul candidat pe moarte, chipuri împietrite la o masă ca de pomană, „dragă Stolo…”
• Numirea premierului s-a făcut printr-o minciună. Nu contează cine are majoritatea voturilor, contează cine are un parlamentar în plus. Dar şi acest „în plus” obţinut printr-o minciună.
• Fata preşedintelui ajunge parlamentar european printr-o minciună. Se retrage din partid pentru câteva zile, e votată conform unui plan de către partid şi revine pentru a primi carnetul portocaliu la nici o oră de la validarea alegerilor.
• Dorinţa preşedintelui de a distruge parlamentul care i se opusese, se materializează printr-o minciună. Un referendum „şmecherit”, organizat „la plesneală” în perioadă electorală.
• Realegerea preşedintelui pentru un al doilea mandat se face printr-o minciună. Pericolul „Reîntoarcerii comunismului”, trucarea alegerilor la secţiile de votare, înzecite, de peste hotare mizându-se pe inocenţa unora, lăcomia altora şi linguşeala organizatorilor alegerilor locale.
• Legile „reformatoare” reprezintă o minciună. Ele nu au în vedere bunăstarea naţiunii ori „voinţa populară”, cum se clamează, ci interesul veros de a obţine bani cât mai mulţi în scop partinic.
• Consultarea  partidelor guvernamentale de către preşedinte este o minciună. Totul este stabilit, cu mult înainte. „Consultarea” este de fapt  ipocrizie politică şi praf în ochii cetăţeanului.
• Trecerea urgentă legilor prin parlament se bazează pe minciună. Se invocă o grabă real inexistentă, „impusă” fie de criză, fie de FMI, fie de „voinţa nerăbdătoare a poporului”.
• Majoritatea parlamentară este o minciună. A fost recunoscut ilegal un „grup al independenţilor”, în fapt trădători politici cumpăraţi ori şantajaţi, manevraţi conform unor interese de moment.
• Numirea prin concurs în funcţii publice reprezintă o minciună. Acoliţii politici sunt aduşi pe funcţii bănoase prin comandă politică, chiar dacă asta duce la prăbuşirea administraţiei publice.
• Reducerea drastică a salariilor este fundamentată pe o minciună. Se invocă un posibil „colaps naţional”,„imposibilitatea plăţii” ori „nesustenabilitatea sistemului”. În realitate se ascunde ignoranţa guvernamentală şi imbecilitatea ministrului de resort incapabil să menţină în viaţă un sistem care funcţionează bine de decenii.
• Tăierea pensiilor se bazează pe o minciună naţională. Acelaşi ministru idiot, aceeaşi impotenţă.
• Neretroactivitatea legii reducerii pensiilor militare este o minciună. Se iau cu forţa drepturi câştigate în baza unor legi valabile, renegate neconstituţional azi din lăcomie politică şi indolenţă guvernamentală.
• „Salariile nesimţite” şi „pensiile nesimţite” sunt minciuni populiste, determinate de disperare şi neputinţă în guvernare, când ar trebui să plece şi să lase locul altora mai capabili şi poate mai patrioţi.
• Finanţarea agriculturii este o minciună. Micii şi marii fermieri, îşi vând vitele din lipsă de fonduri. Ţăranii sărmani se chinuiesc în condiţii de sărăcie lucie.

          Îmi dau seama că va trebui făcut un tablou foarte mare. Nu din motive de portret. Din motive de pomelnic.

          Sunt un simplu muritor, cu o memorie obişnuită.  Ca urmare nu am putut enumera decât o mică parte din lungul şir al minciunilor care ne otrăvesc zilele şi ne jignesc inteligenţa. După cum am spus, am creionat o simplă schită, un crochiu.  Oricare român, chiar trezit din somn la miezul nopţii, ori revenit cu apă rece dintr-o beţie cruntă,  poate enumera pe nerăsuflate zece minciuni guvernamentalo-prezidenţiale. Dar ele sunt cu sutele. Mii, poate.

           La tablou va trebui muncit din greu. Vor fi angajaţi ucenici care să se ocupe de detaliile nesemnificative şi ţinători de minte pentru a nu fi scăpată, Doamne fereşte, vreo minciună. Pentru că, numai la ele s-a lucrat din greu în ultimii ani. De fapt este singurul domeniu în care guvernanţii şi preşedintele tuturor românilor s-au dovedit pricepuţi: MINCIUNA.

N.B. Ca să nu vă mai obosiţi inutil, am numărat eu de câte ori este scris cuvântul minciună în acest text. De douăzeci şi patru de ori!