AZILULURI

                                                                      ( din ciclul “pamflete amare”)

            Kenya. Ţară africană aflată în aria sacră unde se crede că au apărut primii hominizi. Localităţi cu nume neaşteptate, Maralai, Tororro sau Kakamega,  a căror sonoritate îmi readuce în memorie povestiri cu aventurieri rătăciţi în savane imense, căzuţi pradă unor triburi războinice.

            Precis nu ştiaţi că în Kenya există un azil pentru măgari. Chiar aşa este! Asinii bătrâni ori tineri, bolnavi ori sănătoşi, găsesc astfel un loc unde totul le vine fără nici un efort. Mâncare, apă proaspătă, ţesălat profesional şi probabil, din când în când, câte o măgăriţă plină de nuri. „Raiul măgarilor pe pământ, unic în lume!”, afirmă prietenul meu african, cel care a crezut că mă uimeşte cu vestea despre azilul animalelor urecheate.

            „Prietene”,i-am spus,”asta e nimic. Eu cunosc o ţară mult mai iubitoare de animale”. Şi am descris ţara aceea unde există un palat pe post de azil pentru tot soiul de animale. Măgari, porci, vipere, boi, lupi, cameleoni, şacali, caracatiţe, rechini şi multe altele. Ciudat, dar în ţara  în care animalele sunt la mare preţuire, oamenii trăiesc rău, abia o mai duc de la o zi la alta. Economia moare, bunăstarea dispare încet dar sigur. Cel mai mare duşman al cetăţeanului a devenit statul.

              În ţara aceea, doar în palatul pentru animale se trăieşte bine.  Şef de azil a fost numit un papagal idiot care se crede leu. Ca urmare, el rage zilnic aşa cum a văzut  că face regele animalelor şi se uită des în oglindă sperând să-i crească ouşoare.  În azilul-palat toată lumea este fericită. Se găsesc de toate. Mâncărică, combinaţii avantajoase, excursii în rezervaţii de renume din întreaga lume, culcuşuri aurite cu turnuleţe şi piscine( unele pe malurile apelor), puii trimişi la studii peste hotare, plimbări prin împrejurimi cu paza asigurată ca nu cumva să deranjeze careva liniştea animalelor.

                 Dacă pentru Kenya grija arătată măgarilor este firească, întrucât pentru omul de rând asinul ţine loc de cal, motoretă sau camion, pentru cealaltă ţară,  prezenţa  animalelor la palat rămâne un mister. Şi nu dobitoacele sunt de vină.  Animale, ce pretenţii să ai?

                Am mai aflat ceva de la prietenul meu kenyan. În ţara sa, posesoare a azilului pentru măgari, în anul 2005 a apărut un partid politic denumit Mişcarea Democratică Orange care a încercat prin mijloace necinstite să acceadă la putere. Parcă îmi amintesc de o „mişcare” similară. Tot „democratică”, tot portocalie şi tot prin anul 2005. Dacă ţin bine minte, cred că se întâmpla tocmai în ţara cu palatul-azil pentru dobitoace. Numai că, iar dacă bine îmi amintesc, în ultima portocalii au şi ajuns la putere…

            Trăim într-o lume în care se întâmplă o mulţime de lucruri fireşti dar există şi multe situaţii uimitoare. De neexplicat. Ca aceea cu palatul dobitoacelor, spre exemplu. De când m-am despărţit de amicul meu kenyan mă tot străduiesc să-mi aduc aminte numele ei. Sunt sigur că nu se află în Africa. Nici prin Asia sau Oceania. E undeva pe aproape… Dacă  ştiţi cumva cu se cheamă, sunaţi-mă! Amicul meu vrea să se convingă.