GESTUL CONTEAZĂ!
Din când în când am prostul obicei de a citi ziare. De regulă pe net, deoarece m-am convins cu ani în urmă că banii daţi pe jurnale sunt la fel de prost cheltuiţi ca aceea daţi pe ţigări. Nu te alegi cu nimic, ba mai mult, bagi şi boala în tine.
Şi aşa s-a făcut că am aflat pe 8 aprilie despre o nouă scumpire a carburanţilor. Era cam a şasea oară în acest an. Am făcut repede o socoteală mintală. Cam două scumpiri pe luna. Nu, nu sunt atât de naiv încât să mai aştept veşti bune, dar oricum, e dureros…Iar eu simt că o duc tot mai greu, ba cu nervii, ba cu tensiunea. Ca să nu mai vorbim despre bani. În numele sănătăţii mele fizice, psihice şi financiare, jur să nu mă mai uit în gazete. Dar nu rezist. O fac din nou şi peste numai câteva zile, pe 13 aprilie ( şi marţi şi 13!), citesc că „preţurile la produsele petroliere au crescut”. Iar! Măi să fie!… Chiar sunt nervos. Oare nu-i poate întreba, totuşi, cineva din ţara asta, vreo autoritate competentă: „Ce faceţi bă, nu vă mai ajunge?”
N-am terminat bine cu întrebările adresate mie însumi când fruntea mi se descreţeşte. Văd, negru pe alb, că preşedintele Consiliului Concurenţei, în persoană, domnul Bogdan Chiriţoiu, declară în mod deschis: „Anchetăm majorările de preţuri la carburanţi din ultima perioadă”. Aşa da, mai merge! Îmi închipui deja cum tremură nădragii pe fundul magnaţilor petrolului. Cum să nu te bucuri? Iată o instituţie serioasă, îmi zic. Şi are un preşedinte care ştie ce vrea. Cineva veghează pentru liniştea noastră…Unde am mai auzit eu fraza asta? Parcă la FNI. Şi atunci nu ne-a mers prea bine.
Dacă aţi crezut că s-a schimbat ceva, v-aţi înşelat. Spun asta nu fiindcă m-aş fi lăsat dus de valul de pesimişti, care riscă să devină un adevărat ţunami. Ci pentru că descopăr mai în josul paginii că susnumitul preşedinte BC făcuse declaraţia în ziua de 23 martie (sper că anul acesta). Adică, tradus mai pe înţelesul meu de neînţelegător, firmele petroliere, în timp ce se aflau în plină „anchetă” incriminatoare ştampilată cu „interesul cetăţeanului”, mai ridicaseră preţul de vreo două ori. De frică, la plesneală, îmi închipui eu. Că altfel, de ce? Poate doar dacă dumneavoastră vă închipuiţi, prin absurd, că acest Consiliu al Concurenţei nu este o instituţie serioasă, care să îl cheme la anchetă pe împricinat şi să îi spună: „ Dom’le, aghiuţă te-a luat, te scutur până termini cu prostiile. Ce, îţi baţi joc de banii cetăţeanului?”
Dacă aţi gândit aşa, aţi fost profund nedrepţi. Eu cred că se întâmplă exact ca mai sus. Îl cheamă, îl scutură şi răcneşte. Îi arată chitanţierul de amenzi. Numai că, reprezentantul numitului Consiliu, în timp ce îl anchetează pe petrolist şi se răsteşte la el cu ton acuzator, îl priveşte fix în ochi şi clipeste semnificativ cu pleoapa dreaptă. Sau stângă. Nu are importanţă care pleoapă. Important e gestul!