METAFORA

                                                                     ( din ciclul “pamflete amare”)

            Vă mai amintiţi superba metaforă a preşedintelui, exprimată inconfundabil atunci când voia să ne convingă de necesitatea unui împrumut extern uriaş, pe care urmează să-l plătim noi, copiii noştri şi copiii lor? Poate şi următorii, dar nu-mi mai pasă…  Ei? Vă aduceţi aminte metafora?

            Nu vă mai chinuiţi amintirile. V-o spun eu: „acest împrumut este o adevărată centură de siguranţă pentru ţară.” Frumos, convingător… Cum tot românul a dat-o necuratului de poezie şi a devenit  şofer,  nu se putea găsi o imagine  mai sugestivă.  Deşi, fie vorba între noi, cam scumpă centura! A  fost de firmă…internaţională, se numeşte „ FMI.” !

            Acum, după un an, când văd cum ne împotmolim tot mai mult, cum sărăcim accelerat şi abia mai respirăm purtând centura prezidenţială, mi-a venit în minte un banc. Bancul cu centura de siguranţă. Nu vă mai întreb, clasic: „Îl ştiţi?”.  Vi-l spun direct.

            Se făcea că pe singura autostradă a România (sau avem două?) a avut loc, ca de obicei, un tragic accident de circulaţie. Vin poliţiştii rutieri. Se adună curioşii. Vaiete, discuţii. Clătinări din cap. Fiecare cu varianta lui.  În maşina făcută praf, două persoane. La un moment dat, unul din poliţişti, privind victimele, explică moralizator auditoriului ad-hoc: „Uitaţi-vă la ăsta! N-a purta centura şi în ce hal a ajuns! Bucăţele. Acum uitaţi-vă şi la ăsta din dreapta, care disciplinat şi-a pus  centura de siguranţă…  vedeţi ce bine arată?  Parcă-i  viu!”

            Domnule preşedintee…fi atent domn’le la drum, dacă tot conduci maşinăria asta numită România! Şi nu-l mai lăsa pe micuţul Boc să se joace la direcţie. Face numai boacăne!  Centura de siguranţă e bună, nu spun nu. Dar numai în anumite situaţii. Aşa, uneori, când mai cazi cu maşina-n şanţ din motiv de whisky.  Dar dacă vei continua să  dai cu oiştea-n  gard la fel de des şi dacă vei nimeri, Doamne fereşte, în uluca tare a unuia mai gospodar, te…vorba aia în ea de centură. Păţim ca pasagerul din dreapta. Şi  la poarta iadului Scaraoţchi nu ne întrebă de centura de siguranţă. Ne ia şi gata!