CALEA TAO (din ciclul”pamflete amare”)

                                                                                CALEA TAO

                                                                   (din ciclul „pamflete amare”)

            De fapt, practicam taoismul şi habar nu aveam. Cam ca monseur Jourdain cu proza. Mai mult, fără să ştiu, trăiam de circa doi ani  în plină epocă taoista. Abia azi mi-am dat seama, când un deget nărăvaş a apăsat aiurea clapa şi calculatorul s-a deschis la pagina despre străvechea religie. Aruncând o privire, am avut relevaţia. Imediat mi-am dat seama. Eram taoist! Citind mai departe am descoperit că şi guvernul practica taoismul. De necrezut, mă aflam în plin regim taoist! Poate primul din istorie.

            Văzând  aceste cuvinte, prietenii or să zică: „Păcat de el, până mai ieri părea întreg…” D-aia trebuie să explic mai pe îndelete. Una e să fi bolnav şi alta să fi nebun.

            Dragilor, scopul de bază al taoismului este „wu-wei”, al nonacţiunii. Mai filozofico-profan, „ nu face nimic şi vei înfăptui totul”. Vedeţi? Este tocmai ceea ce  îmi ocupă tot timpul. Eu  (non)fac de de o mulţime de vreme. Dacă vă uitaţi bine, fără părtinire, o să observaţi că şi guvernul procedează la fel. Nu face nimic sperând să rezolve totul. Adică, wu-wei. Pur. Unde mai pui că am găsit acolo, la taoişti, o carte care pare scrisă de specialiştii guvernului Boc. Se numeşte, ilustrativ pentru starea noastră de fapt, „Cartea schimbărilor şi practica vidului”.  Să juri că-i scrisă azi de tripleta Boc-Şeitan-Vlădescu. Sau de vreo comisie prezidenţială…  Ce dovadă mai doriţi? Sunt eu nebun?

            Este foarte  clar. Guvernul nostru cu nume onomatopeic  pare a păşi pe calea Tao. Cred că o face ca şi mine, inconştient. Inconştienţa fiind, s-o recunoaştem, caracterizanta definitorie a guvernului care administrează ţara. O să vă inchinaţi, dar vă voi demonstra că aşa se întâmplă, cu calea,  citând din preţioasa filozofie şi mai apoi religie:

                        „Mergând pe calea Tao lucrurile se împuţinează

                        Prin împuţinări se ajunge la nimic, la sursă”

            Spuneţi-mi acum dacă nu-i exact calea urmată de domnul Boc & Co., că nu sunt ei taoişti sadea!

Acum, după ce am descoperit cât de mult îl iubeşte pe ilustrul Tao, parcă îl văd cu ochii minţii pe iubitul nostru premier, pozând  pentru fotografia oficială,  încadrat de cele două ideograme specifice taoismului: un cap cu părul ciufulit şi talpa piciorului.  N-o să insist asupra semnificaţiei filozofice a ideogramelor dar vă pot declara cu mâna pe inimă că deşi am căutat atent, nici urmă de ochelari. Dar, asta-i viaţa! Nici taoismul nu-i perfect.

Nu pot să mă abţin. Este atât de ispititor să vă arăt şi vouă un aforism taoist. Aşa bine merge la guvernul nostru încât sunt sigur, o să vă pară rău că nu aţi  fost voi primii care să deveniţi adepţii lui Tao şi să-l descoperiţi singuri:

“Orbul nu percepe frumuseţea formelor rafinate, iar surdul nu aude sunetul clopoţeilor şi al alămurilor. Dar oare defectele surzeniei şi ale orbirii se aplică ele numai simţurilor trupeşti? Există defecte asemănătoare şi la capitolul inteligenţă…”

Rating 3.00 out of 5
[?]

One thought on “CALEA TAO (din ciclul”pamflete amare”)

Leave a Reply to Altfel Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*