Această scriere este dedicată durerii mute şi suferinţei miilor de militari români care se regăsesc în ea.
UNDE EŞTI,ARMATĂ ROMÂNĂ?
(partea a treia)
Cine îi apără pe militari? Nimeni!
Ei, militarii, nu se pot apăra singuri. Nu au instrumentele necesare. Le-au fost luate prin legi şi regulamente. Şi şi-au acceptat condiţia. Nu pot protesta în nici un fel. Nu pot face grevă. Nu pot avea activităţi politice şi nici nu pot fi membri vreunui partid. Nu pot organiza şi nici participa la demonstraţii. Nu se pot organiza în sindicate. Nu pot scanda lozinci şi nici lipsi de la serviciu.
Pe ei, pe militari, cine îi apără de violenţa acestui grup efemer de politicieni care vor să pară “curajoşi” într-un mod mai mult decât absurd, încălcând legile, constituţia şi bunul simţ? Găsindu-şi un motiv de mândrie din aceasta! Vă mai amintiţi cuvintele de satisfacţie, de fală, ale premierului României?: “ Până acum nimeni nu a avut curajul s-o facă”… Să fie întradevăr vorba de curaj? Curaj se cheamă încălcarea legilor, a constituţiei? Curaj se numeşte înjosirea a mii şi mii de oameni, furtul unei bune părţi a drepturilor legale ale acestora? Mie mi se pare mai mult bravada unui infractor care se “dă mare” în cercul celor asemenea lui. Nu i-a trecut nici o clipă prin minte că poate predecesorii săi nu au fost atît de “curajoşi” întrucât au avut mai mult bun simţ politic sau mai mult respect faţă de popor. Sau obrazul mai subţire.
Printr-o politică parşivă, îndelung exersată pe întreaga societate, prin sistemul de manevrare imagologică a soldelor şi pensiilor militare, guvernanţii încearcă destabilizarea instituţiei militare. Se încearcă învrăjbirea. Soldaţii împotriva subofiţerilor şi aceştia contra ofiţerilor, ofiţerii de diferite specialităşi unii contra altora. Toţi împotriva generalilor.
Să mai amintim aici noroiul cu care au fost mînjiţi generalii Armatei române în ultima perioadă? Capacităţi militare şi intelectuale, exponenţi de bază ai instituţiei militare, generalii sunt respectaţi în toate armatele lumii! La noi, nu!
Astăzi armata pare dezbinată. Tradiţia de corp unitar, necesară traversării greutăţilor, uneori vitale, ale organismului militar a fost în mare parte distrusă prin inducerea devizei “fiecare pentru el”.
”Fiecare pentru el” este o atitudine specifică vieţii politice. A apărut în Armată datorită politizarii excesive a instituţiei militare, printr-o inconştienţă crasă. Pătrunderea politizării în zone ce ar fi trebuit atent ferite de acest microb este cea mai mare nenorocire ce i se putea întâmpla Armatei. şi i s-a întâmplat!
Îi apără ministrul? Nu!
Aţi întâlnit măcar unul din miniştrii politici care să depăşească supunerea oarbă faţă de partidul care l-a adus acolo în numele înţelegerii nevoilor instituţiei pe care o conducea? Odată intraţi în cabinetul luxos al ministerului s-au înconjurat, în cercuri concentrice, din ce în ce mai largi, de membri de partid. ( Trebuia să mănânce şi ei o pâine, nu?) Au aplicat, au injectat, metode de partid în coordonarea unui organism care trebuia să fie total apolitic. Între oamenii aduşi de ei s-au aflat unii care nutreau o ură bolnăvicioasă împotriva tuturor purtătorilor de uniformă. Alţii erau frustraţi din cine ştie ce motive iar o altă parte, pur şi simplu răuvoitori. Nu s-a făcut nici o selecţie. şi iată rezultatul!
Din nou, mă abţin, cu greutate, să dau nume. Nume de oameni care au distrus, au măcinat încet şi temeinic, poate iremediabil, trupul, dar mai ales sufletul Armatei. Această scriere nu este îndreptată împotriva cuiva. Şi nu vreau să se ajungă la o concluzie contrară. Este pur şi simplu expresia unei dureri. Atât.
Nu sunt împotriva conducerii civile a Armatei. Am înţeles şi susţinut această cerinţă, esenţială într-un stat democratic. Dar, din pacate, adevărul este că miniştrii aparării politicieni, aproape fără excepţie, au văzut în această demnitate numai şi numai o treaptă în cariera politică. O nouă şi măgulitoare pagină de CV. Nu le-a păsat de durerile şi suferinţele instituţiei, nu au văzut decât uniforma (de care uneori se temeau) dar niciodată nu au pătruns dincolo, la oamenii care purtau acele grade. Nu au ştiut, sau poate nu au vrut, să vadă importanţa Armatei în stat şi în acest fel au adus deservicii imense, care se văd deja, intereselor supreme ale României.
Azi se află în funcţie un ministru care provine din rândul militarilor de carieră. V-aţi aştepta ca el să înţeleagă durerea Armatei, să vadă cuţitul care se învârte în rana deschisă de politicieni asasini, să-i audă geamătul şi să facă măcar un gest de compasiune dacă nu-i capabil de o tresărire de împotrivire. Nu cred că puteţi spera, până la capăt, în sprijinul său! Ca şi ceilalti miniştri politicieni şi el este omul celui ce l-a pus acolo. Nu al celor pe care îi conduce şi pe care ar trebui să-i apere de abuzuri pe orice cale, din partea cărora pretinde şi aşteaptă respect. Nu ei l-au ales. Politic, nu le datorează nimic. Tot din punct de vedere politic, ar comite greşeală trecând azi de partea militarilor. Chiar dacă ar dori, nu poate ieşi din ghemul de interese care i-au permis accesul la această demnitate.
Am auzit că ar fi declarat că dacă militarilor le vor fi mutilate salariile şi pensiile, va demisiona. Ei, şi! Se vor întoarce astfel banii în “fluturaşii” pensionarilor, pe statul de plata al ofiţerilor? Va veni, desigur, un altul care va continua, poate şi mai abitir, “ opera” politică a guvernului. Eu cred că un ministru adevărat ar trebui să lupte şi să câştige. Apoi, dacă vrea, poate demisiona!
În contextul politic de acum, nimănui nu-i este mai uşor decât actualului ministru să blocheze un proiect de lege atât de absurd, ca legea “unitară” a pensiilor. Dacă vrea, îşi poate impune punctul de vedere deoarece dânsul controlează, practic, singurul grup parlamentar care poate înclina balanţa votului într-o parte sau în cealaltă. Spre adoptarea sau spre respingerea legii. De ce nu o va face? De ce promite demisia, sacrificiul personal, în cazul trecerii legii prin parlament? De ce pare a se îngrijora de soarta militarilor, având la îndemână un asemenea instrument politic? Înţelegeţi dumneavoastră, politica!
Îi apără Seful Statului Major General? Nu se vede!
Şefii Statului Major General sunt şi au fost numiţi în ultimii ani pe criterii strict politice. Cel mai adesea fără a poseda forţa reală a capacităţii militare de conducere, fără dragoste şi respect de subordonaţi şi fără a se bucura de respectul acestora. Au devenit, voit sau nu, instrumente docile în mâna politicienilor care îi cocţaseră pe funcţie, uitând drepturile fundamentale şi interesele Armatei. Sau, ignorându-le la comanda politică.
Exagerez?
Dacă aşa credeţi şi e dreptul dumneavoastră să o faceţi, nu-mi va fi greu să vă contrazic. Uitaţi-vă unde şi ce sunt azi ultimii patru şefi ai Statului Major General. Cât vă mai sprijină ei din înaltele fotolii pe care le ocupă? Credeti că pentru meritele lor militare au ajuns acolo? Îi simţiţi cumva lângă dumneavoastră? Desigur, nu. Cu o excepţie, a cărei străduinţă o vedem cu toţii. Este excepţia care confirmă regula!
Cât şi în ce mod vă mai apără interesele actualul şef al Statului Major General? Deloc! Reacţia sa, prezenţa sa, sunt atât de nevăzute încât v-aţi putea întreba, pe bună dreptate: “Mai există funcţia de Şef al Statului Major General, capul Armatei?” Credeţi că tăcerea sa este întâmplătoare? Credeţi că neasumarea publică a responsabilităţii pentru viaţa de zi cu zi a militarilor, indiferent de poziţia socială a acestora, este tot întâmplătoare?
În mod sigur, nu sunteţi atât de naivi!
Azi, Armata este în situaţia în care nici una din legile de bază ale fortelor armate române, cele care stabilesc clar şi constituţional obligaţiile statului faţă de militari, nu mai este respectată în totalitatea ei de catre guvern. Dacă eu greşesc, dacă mai există vreo lege în care se vorbeşte despre drepturile militarilor, neatacată încă, pe care dumnevoastră o ştiţi, n-o spuneţi nimănui! Imediat ce vor afla, o vor ataca! De la cel mai înalt nivel.
Da, aşa e, aveţi dreptate: o asemenea faptă ar fi considerată într-un stat de drept incorectă şi imorală!
(urmează partea a patra)
ARMATA.
Nu trebuie nici macar sa incercam a mai ascunde, sau transforma -asa
cum stim bine, ne sta in obiceiuri- in mari acte de bravura si eroism-
esecurile teribile ale armatei romane, din ultimii 80
de ani:intrarea in cel de al doilea razboi mondial ca aliatzi ai Germaniei
naziste, situatzie ramasa inca penibila- si scoaterea din aceasta aventura
de tanarul rege Mihai care -desi de origine germana-a dat dovada de un
romanism autentic, de un patriotism pe masura si care a evaluat corect
consecintzele pe orice termen ale unei Romanii ramase aliata cu Germania,
pana la ultimul cartus si astfel, prin intoarcerea armelor impotriva
pericolului hitlerist, regele a salvat tara de la un dezastru care s-ar fi
intins pana la sfarsitul timpurilor*. A doua mare cadere a armatei romane
a fost pe perioada celor 45 de ani de dictatuta socialista si comunista,
cand rolul ei a fost -preponderent- de sperietoare impotriva(revenirii )
vechiului regim, care era viu inca in inima si mintea multor romani iar
aceasta postura , dublata de umilirea folosirii armatei la strangerea
recoltelor-an de an, zeci de ani la rand-alaturi de elevi,studentzi si
puscariasi, a culminat cu a treia mare cadere, o adevarata degringolada
a eticii si onoarei militare si anume angajarea -de partea dictatorului
Ceausescu-in lovitura de stat din decembrie, 1989.
Cu toate acestea, in inimile romanilor armata a ramas ca una dintre cele
mai de incredere institutzii si prin ea insasi, cea mai stabila ,insa care
in aceste timpuri ar trebui sa fie, sa arate si sa actzioneze si ca cea mai
patriotica institutzie, lucru care -e demonstrat deja- nu prea s-a
“intamplat” cu Armata Romana, in acesti ultimi 84 de ani.In sfarsit,
chiar si acea lovitura de stat comandata(altfel binevenita) ne-a dat
sansa la totzi, sa vedem cum ar trebui oranduite lucrurile unei tari ce se
vrea democratica si cu aspiratzii inalte de a fi parte intima din citadela
europeana(de netagaduit, fasa si focarul civilizatziilor avansate) dar-
si nu putem zice “se pare”- in Romania lucrurile au alunecat -chiar prea
repede pentru a gasi o explicatzie naturala- pe o panta care a tarat
majoritatea populatziei in situatzii desperate chiar, dar putem vorbi
sigur de o polarizare a societatzii romanesti, o diviziune rapida,
peste noapte, in care la un pol sau prins cu ventuze solide cateva
procente din populatzie, dar care au acumulat chiar mai mult de 75%
din intreaga avere natzionala, iar la celalat pol, un procent impresionant
de peste 70-80%, in care straturile sociale sunt de saraci, foarte saraci
si cei care nu au dupa ce bea apa, dar acum nu din cauza lipsurilor din
magazine , ci din cauza pretzurilor si a sistemului instaurat, asa zis
capitalist, in realitate, un imperialism agresiv si vicios, indreptat
impotriva propiilor cetatzeni, in beneficiul unei clientele absolut
politice si unor aventurieri straini care au “investit” in Romania,
platind mai multa spaga decat au platit pe fabricile, uzinele si alte
mari unitatzi productive, “evaluate” si vandute de romani si nu de straini!
Dupa 20 de ani de democratzie romaneasca, e clar ca atat in economie,
educatzie, societate civila ( si oriunde si in orice),lucrurile nu au luat
deloc turnura normala,dimpotriva , toate administratziile postdecembriste,
au initziat,continuat si accentuat un dezastru economico-social, pe care
nici macar epoca ceausista nu-l putea atinge si aceasta datorata absolut
total, intereselor unor persoane si grupuri reduse , care insa au pus pe
ultimul loc al prioritatzilor interesele tarii, ale comunitatzilor oamenilor
care -de bine de rau, sub reginul comunist- au acumulat o avere-intr-adevar
“natzionala” (deci natzionalizata) dar reala si care a fost spulberata in
cele patru vanturi de indivizi nu neaparat needucatzi si necunoscatori ci
lacomi, verosi si chiar razbunatori impotriva populatziei tzarii, acestia,
aducand Romania -la aceasta data- sa subziste prin “cadouri” financiare
(dar cu schepsis) de la Comunitatea Europeana, prin imprumuturi masive si
prin trimiterea lunara -in tzara- de milioane de euro, de catre cei care
au parasit Romania permanent sau doar temporar, in numar de milioane.
Acestea sunt fapte, nu teorii si aceasta intr-o tara cu balantza pozitiva
intre suprafatza geografica si numarul total al populatziei, o balantza
aproape perfecta intre teren arabil**(plus fanetze,pasuni, luciuri de apa)si
necesarul real ( dar niciodata atins) de hrana si alte comoditatzi, o tara
cu o asezare geografica, care din punct de vedere al conditziilor naturale
este mult peste medie,cu avantaje potentziale excelente(muntzi nesfarsitzi,
acces masiv la o mare si la un fluviu european navigabil) iar toate acestea
-bine diriguite, neindoios- ar fi trebuit sa transforme Romania (chiar si in
20 de ani)intr-un paradis visat si cautat nu doar de africani si indieni,
dar chiar de elvetzieni.Cea ce avem la acesta data, este o mixtura de mafii
care isi au nasii direct in guvernul tarii, iar reputatzia romanilor a fost
adusa la starea de obiect de reclama pentru vanzarea de sisteme antifurt,
in tarile occidentale, unde -cetateni si organizatzii politice deopotriva- au
ajuns sa ceara limitari in circulatzia romanilor dar si sanctiuni impotriva
guvernului romanesc care treneaza orice actiune de insanatosire economica
si cu fiecare zi ce trece, este si mai intens perceputa ca un focar de
de instabilitate regionala,datorita coruptziei si ineficacitatzii aplicarii
reformelor, sau aplicarii lor dupa ureche. Desigur ca datoria unei armate
este de a se supune neconditzionat guvernului, mai ales cand acesta a fost
ales in mod democratic, insa principala menire a armatei este de a apara
tara, populatzia de orice invazie, nu numai fizica, si asa cum are
obligatzia legala si morala sa intervina activ in situatzii de calamitatzi
naturale, in acelasi fel are obligatzia sa intervina in aceasta situatzie
politico-economica catastrofala, in care tara se scufunda cu fiecare zi ce
trece, si in numele poporului(ai caror zeci de mii de fii sunt inrolatzi
in armata ca soldatzi si nu generali sau colonei) sa intervina si sa
intrerupa aceasta stare fatidica de lucruri,armata are obligatzia (si
legala si morala) sa distruga mafia din tzara, o mafie cu proportzii si
modalitatzi de “lucru” grotesti daca nu ar fi tragice, sa o aduca in fatza
justitziei, sa o pedepseasca si in acelasi timp sa demareze o reala
reforma economica bazata -pe termen scurt- pe agricultura si ramurile
industriale conectate,plus cele traditzionale, iar pe celelalte termene,
reforma sa fie continuata pe acestea dar si pe adjustarea (sau schimbarea)
sistemului de educatzie si implementarea in toate celelalte ramuri economice
a noului.
-punerea imediata in practica a conceptului” separatziei bisericii de stat”
si eliminarea salarizarii clerului de la bugetul de stat, care actualmente
este o piatra de moara la gatul oricarei ajustari bugetare.
Pentru ca “barbatii de stat” ai tarii inca isi dau coate pentru
a vinde orice se mai poate vinde, pe spagi foarte negociabile si flexibile,
pentru ca, caracatitza coruptiei si a lacomiei a atins cote inexprimabile,
pentru ca ,cursa la vale a Romaniei este previzibil de nestopat ,toata
aceasta teribila situatzie, cere imperios Armatei Romane sa iasa din
hibernare si sa inteleaga ca Romania se va pierde ca stat unitar (singura
salvare ramanand globalizarea in mai putzin de 20 ani)si ca ea ,Armata
are datoria si obligatzia sa intervina si sa intrerupa acest fraudulos
sistem de guvernare care inca face ca zilnic sute de cetateni romani sa
paraseasca tara .Daca Armata Romana nu este corupta si daca inca mai are
spirit patriotic si simtzul datoriei, in aceste timpuri, are ocazia sa-si
spele toate greselile si sa intre in istorie ca institutzia care a salvat
tara de la cel mai mare colaps.De acea, Armata trebuie imediat sa:
-preia puterea si toate atributziile guvernului roman si imediat sa aresteze
primii doi ex-presedintzi ai tarii care au pavat drumul tarii spre dezastru,
-trecerea sub jurisdictia procurorilor militari a tuturor cazurilor de
coruptzie si mare frauda, derulate imediat dupa “89 si aduse la zi,
-desfintarea parlamentului Romaniei- o institutzie profund bolnava- si
organizarea unui plebiscit in 6 luni, pentru a se stabili democratic forma
de guvernamant a Romaniei,
-cedarea -la un an (sau inainte de acest termen, in cazul ca reforma va fi
corect aplicata)- a puterii statale catre forma de guvernamant aleasa de
popor, votari pentru un parlament unicameral si trecerea a doua sau chiar
3 ministere sub conducerea unui singur ministru cu 2 sau 3 secretari de
stat pentru fiecare departament, reducerea masiva a functionarilor publici
din posturi inalte,”excesul” financiar obtinut trebuind a fi folosit
pentru marirea salariilor in educatzie, sanatate si -fara exceptzie-
a politistilor, una dintre cele mai ratzionale, eficace si responsabile
metode de a mentzine fortele de ordine “curate” , incoruptibile.
-reforma educatziei prin excluderea oricarei imixiuni teologice in scoli si
-in acelasi timp- prin optimizarea salarizarii cadrelor didactice.
E sigur ca se vor ridica, automat, intrebari de genul “ce va spune, cum
va reactiona” comunitatea internationala si mai ales cei 3 parteneri majori,
UE, Rusia si USA , la aceasta noua lovitura de stat! Chiar daca se vor
auzi ceva proteste, acestea vor fi doar de complezantza , pentru ca cele
3 entitati au intzeles deja ca Romania a devenit un pericol pentru ele
insele, prin gradul inalt de coruptie creat in toata tara, la orice nivel
si prin acomodarea pe teritoriu romanesc a zeci si zeci de carteluri
interlope, care spala sute de milioane de dolari anual, si care antreneaza
tot mai multzi cetatzeni in activitati ilegale de anvergura internationala.
Structurile actuale, e dovedit, sunt ineficiente si orice prognoza nu poate
fi decat asisderea, singura sansa de a schimba radical lucrurile,
ramanad “bratzul forte” al natziei, Armata.
De acea, cerem tuturor generalilor, amiralilor, coloneilor si tuturor
gradelor si functiilor militare, pana la cel mai recent inrolat soldat in
armata (care in primul rand este un cetatean responsabil al tarii) sa
treaca imediat si decisiv la actiune, pentru a stopa degringolada totala
care a cuprins Romania. “Maine”, poate va fi prea tarziu, iar daca Armata
Romana ezita sau nu actioneaza cat mai rapid,in doar inca 10 sau 15 ani
de “glorioasa” guvernare ca din acesti ultimi 20 de ani,cetatenii Romaniei
vor trebui sa rasfoiasca cartzile de telefon din Budapesta, Moscova si
Istambul, pentru asi acomoda noile nume la pasalacurile care vor deveni
partzile Romaniei sfasiate, nu de aceste tari ci de insasi guvernantzii
romani care de 20 de ani pregatesc acest asasinat al natziei romane.
Prin aceste doua actiuni, practic Romania a fost salvata de la faramitare si
o foarte posibila completa destramare, cei doi regi,bunic si nepot, au dat
dovada de cel mai inalt patriotism posibil in istoria Romaniei,iar daca
aceasta virtute are o scala, aceasta a fost creata de staturile politice si
de spiritul romanesc al celor doi regi, titanii istoriei cunoscute a romanilor.
*Acelasi lucru-altfel mult mai important- s-a petrecut la declansarea Primului
Razboi Mondial (pregatit minutios dinainte de 1900 de Otto von Bismark*+) cand
regele Ferdinand, desi get-beget german declara Romania neutra fata de acest
eveniment, iar in 1916 intra in razboi de partea Aliatilor ( cea ce a atras
renegarea sa, din patea familiei din Germania), declarand razboi imperiului
Austro-Ungar, regele primind -in secret- asigurarea Puterilor Aliate ca
Transilvania va reveni, se va alipi din nou, la patria mama cea ce s-a si
petrecut in 1918 (regele, din nou, refuzand o pace separata cu Puterile
Centrale)iar Austro-Ungaria e fortata sa semneze Tratatul de la Trianon
(1920) , prin care renunta la orice pretentii teritorial sau de alta
natura, asupra Transilvaniei.
* Romania are o densitate lejera a populatiei (94 pers./kmp)cu 41 % teren
arabil,comparat cu Israelul care are o densitate de peste 3 ori mai mare
si desi are doar 17% teren arabil, este una dintre cele mai performante
agriculturi( si economii, in general) din lume.Si aceasta ca sa nu facem
comparatia cu Japonia, care are o suprafata nici macar dubla(338 mii kmp)
fata de Romania dar o populatie de cel putin 6 ori mai mare ca Ro.(de unde
si o densitate proportionala , 337 loc./kmp )dar care are doar 11% teren
arabil, cea ce corespunde fizic (in ha ) nici 1/2 din totalul arabil al Ro.
si desi este singura natie care poate fi numita superindustrializat a,
Japonia are un septel de bovine aproape dublu fata de Romania, de unde
se trage aceiasi concluzie ca securitatea alimentara este un principiu
sine qua non pentru prosperitatea , integritatea si siguranta unei natii,
desigur pentru guvernele care au respect pentru propii cetateni.
*+ Otto von Bismark poate fi numit parintele Germaniei , pentru ca el a
fost arhitectul unificarii statelor si oraselor libere vorbitoare de
aceiasi limba ,Imperiul German luand nastere in 1871, O.von Bismark fiind
primul Cancelar german(Cancelarul de Fier, supranumit) care a inceput
tehnicizarea si dezvoltarea armatei ( pentru asi lua revansa impotriva
Frantei) dar care altfel (desi provenit din familie de aristocrati bogati),
avand respect , intelegere si compasiune pentru muncitorul umil,pentru
omul de rand,a introdus (pentru prima data in lume, ajutat si de ideile
lui Marx si Engels) reforme sociale (asigurari de sanatate, de ajutor in
caz de somaj, de batranete,etc. ),care au facut in timp, din Germania un
stat prosper si cu o organizare de exceptie.
Nu îi iertaţi!
o haită de borfaşi, mecanic colorată,
supusă ritualic aceluiaşi consemn,
îndepărtată crud de mamă şi de tată,
ne-aduce existenţa în sapa lor de lemn…
în fruntea ei, dementul, o javră ordinară
care ne-a sechestrat şi dreptul de-a vorbi,
descreieratul care a semănat în Ţară
doar vrajba dintre noi, în dreptul de-a muri…
nu ne-aţi iertat niciunul, ne-aţi pângărit pe toţi,
pe medici şi pe dascăli i-aţi răstignit borând,
adunătură oarbă de venetici şi hoţi
fugiţi spre-a nu vă prinde răbdarea explodând…
aţi umilit Ostaşul, tăcut, dar suveran,
artistului i-aţi pus bir până şi pe scenă,
justiţia aţi frânt-o în râvne de maidan,
pe nimeni n-aţi cruţat de jeg şi anatemă…
ne mor copiii arşi, în leagăne de îngeri,
bătrânii tac şi plâng, în rezumate seci,
guvernul ne dictează fatalele constrângeri,
e semn că este vremea cu haita ta să pleci…
pe poliţişti i-aţi dus mai jos de disperare,
pe mame le-aţi distrus în fondul lor suprem,
ai pus guvernul ţării elenei la picioare
şi balele oranj în cale i se-aştern…
din lege aţi făcut cheremul poftei chioare,
iar din legislativ, un jaf şi-o mascaradă,
simţind pe os cuţitul, nimic nu ne mai doare
borfaşi înveşmântaţi în straie de paradă…
ne-aţi asmuţit pe toţi în contra tuturora
spre a vă aduna voi, haita, tot mai strâns,
azi au sosit, istoric, secundele şi ora
să vă-aruncăm din jilţuri, să ne oprim din plâns…
nu bogăţia haitei, nici luxul sau huzurul,
nu desfătarea oarbă-a lichelelor ne doare,
ci aroganţa lor, cinismul şi sperjurul
jucat naţional făr` nicio remuşcare…
nu contrarelativa (!) noastră sărăcie
ne judecă speranţa şi viaţa ne-o apasă,
ci starea ei impusă, de gravă umilire,
pe care-au strecurat-o în fiecare casă…
pe-această-adunătură de hoţi şi de lichele
doar disperarea noastră o va putea opri,
să le-aruncăm cinismul în lanţuri şi zăbrele,
stârpiţi-i fără milă, oriunde-i veţi găsi…
nu îi iertaţi nicicum, revolta socială,
e tot ce ne-a rămas ca şansă de a fi,
lăsaţi blândeţii voastre dreptul la răscoală
şi răsplătiţi borfaşii cu dreptul de-a pieri…
Costinel Petrache
Bucureşti, 14 octombrie 2010